Romånia solicită compensaţii pentru atenuarea efectelor aplicării aşa-numitului Plan 20/20/20. Sectorul energetic va fi cel mai prejudiciat, cu efecte în lanţ pentru întreaga economie.
Oficiali din Romånia, Polonia, Ungaria, Slovacia şi Bulgaria au semnat recent o declaraţie prin care susţin că planul UE de a reduce emisiile de dioxid de carbon cu 20% pånă în 2020 va creşte dependenţa acestor ţări de importurile de gaze naturale din Rusia. Aceste state solicită o revizuire a modului de distribuire a veniturilor din comercializarea certificatelor de emisii. La råndul lor, companiile europene susţin că actuala criză financiară impune amånarea sau temperarea reglementărilor legate de reducerea emisiilor, motivånd că directivele europene le forţează să reducă activitatea şi să scadă numărul de angajaţi sau să relocheze fabricile în afara UE. „Criza financiară schimbă priorităţile. Interesul pentru protejarea mediului se va schimba în actualul context“, a declarat ministrul de externe al Germaniei, Frank-Walter Steinmeier. De altfel, pachetul schimbărilor climatice a fost unul din principalele subiecte abordate în cadrul Consiliului European care a avut loc săptămåna trecută, la Bruxelles.
Ieftin şi totuşi scump
Denumită şi „20/20/20“, iniţiativa Comisiei Europene (CE) se referă la angajamentul UE de a reduce, pånă în 2020, cu 20%, emisiile de gaze cu efect de seră, faţă de anul 1990 (respectiv cu 14% faţă de 2005), de a utiliza energie regenerabilă în proporţie de 20% din consumul total de energie şi de a creşte cu 20% eficienţa energetică. Dar aplicarea setului de măsuri implică anumite costuri atåt pe plan economic, cåt şi social. „Fiecare european va scoate din buzunar cåte trei euro pe săptămånă pentru combaterea schimbărilor climatice. Costul lipsei de acţiune ar fi de zece ori mai mare. În condiţiile în care, cu fiecare zi, preţul gazelor şi al petrolului creşte, costul real al pachetului scade“, a declarat José Manuel Barroso, preşedintele CE.
Planul de măsuri a fost structurat pe două mari categorii: marii poluatori, pentru care se aplică, pånă în 2013, doar schema privind emisiile de CO2 şi care intră în categoria EU ETS (ETS – schema de comercializare a certificatelor) şi micii poluatori – non-EU ETS. Pachetul vizează reducerea cu 21% a emisiilor de dioxid de carbon pånă în 2020, comparativ cu 2005, în cazul marilor poluatori (industriile energetică, a cimentului, a oţelului etc.) şi cu 10% în cazul poluatorilor mici (transporturi, construcţii, agricultură etc.). Deocamdată, reglementările CE se referă doar la sectorul non-EU ETS, urmånd ca Bruxelles-ul să decidă ulterior cum se va proceda în cazul marilor poluatori. Pånă la sfårşitul lui 2012, aceştia se află sub incidenţa schemei de tranzacţionare a certificatelor de emisii de CO2, fiind stabilite cote anuale la nivel naţional. În prezent, industriile primesc gratuit un număr de certificate verzi, însă dacă depăşesc cota de emisii stabilită, trebuie să cumpere de pe piaţă diferenţa de certificate.
Cum se împart veniturile
Din 2013, pieţele naţionale şi plafoanele naţionale se vor unifica într-o piaţă europeană, respectiv într-un plafon european. Operatorii economici nu vor mai avea alocate gratuit certificate de emisii şi vor trebui să le achiziţioneze prin licitaţie, de pe piaţa unică. Veniturile astfel obţinute se vor distribui astfel: 90% din venituri se vor împărţi între statele membre, iar 10% vor reprezenta „compensarea de solidaritate“, care revine statelor cu cel mai scăzut PIB din cadrul UE. Este vorba de nouă state, printre care se află şi ţara noastră. Romånia solicită ca cele 10 procente să devină 20, astfel încåt să poată face faţă efectelor pe care le va avea asupra economiei aplicarea pachetului. Se estimează că, partea Romåniei din cele 20 de procente ar ajunge la circa un miliard de euro anual.
CE a propus ca statele membre să investească 20% din sumele obţinute din vånzarea certificatelor în proiecte legate de protecţia mediului şi schimbările climatice, indiferent dacă acestea vor fi implementate în interiorul sau în exteriorul UE. Vechile state membre susţin finanţarea acestor proiecte în afara spaţiului comunitar, unde costurile sunt mult mai mici comparativ cu sumele pe care ar trebui să le investească în ţări ca Romånia sau Bulgaria. Însă, pentru că acest lucru ne defavorizează, Romånia solicită ca sumele respective să nu poată fi utilizate decåt pentru proiecte de mediu în cadrul spaţiului comunitar.
Deocamdată, este vorba doar de o propunere a CE. „Întrebarea este: unde se vor duce banii? Trebuie să-i investim în proiecte pentru combaterea schimbărilor climatice, în sisteme de irigaţii, în sisteme de alimentare cu apă, în împăduriri. Aceşti bani trebuie controlaţi, odată ajunşi la buget“, este de părere Dumitra Mereuţă, director al Direcţiei Schimbări Climatice din Ministerul Mediului.
Efecte în lanţ
Pentru Romånia, pachetul de măsuri impune două angajamente: o cotă a energiei regenerabile de 24% în consumul intern final de energie, pånă în 2020, şi o cotă de Ă 19% (faţă de 2005) pentru emisiile de CO2 în sectoarele non-EU ETS. „Pentru că avem cele 19 procente în plus, suntem interesaţi de stabilirea unui mecanism care să permită tranzacţionarea între statele membre a eventualului surplus de reduceri ale emisiilor din surse non-ETS“, susţine Mereuţă.
Începånd cu anul 2013, se are în vedere ca sectorul de generare a energiei electrice să nu mai beneficieze de niciun fel de certificate gratuite pentru emisii de dioxid de carbon. Ministerul Mediului estimează că sectorul energetic şi industria mare consumatoare de energie vor fi sectoarele cele mai afectate de noile prevederi. Licitarea certificatelor în proporţie de 100%, începånd cu anul 2013, ar putea conduce la dublarea costurilor producătorilor de energie electrică pe combustibili fosili, cu afectarea competitivităţii economiei romåneşti, şi va genera costuri sociale, afectånd consumatorii finali. De aceea, ţara noastră a adăugat pe lista de solicitări şi introducerea graduală a licitării certificatelor pentru sectorul producţiei de energie, astfel încåt să se ajungă la un procentaj de 100% în anul 2020. De asemenea, Romånia doreşte limitarea riscului relocării anumitor sectoare sau subsectoare, avånd în vedere că ţara noastră este situată la graniţa UE. „Este posibil ca marii investitori din industria metalurgică sau a cimentului să relocheze unităţile respective în Republica Moldova sau Ucraina, unde nu au nevoie să cumpere certificate“, explică Dumitra Mereuţă.
«Pachetul schimbărilor climatice poate să fråneze dezvoltarea economică a unor state precum Romånia, dar şi a altor ţări din Europa Centrală şi de Est.»
Călin Popescu-Tăriceanu, prim-ministru
20% reprezintă procentajul solicitat de Romånia, care să revină statelor membre cu cel mai mic PIB din UE, cu titlu de „compensare de solidaritate“. Pachetul schimbărilor climatice prevede ca 90% din veniturile obţinute din comercializarea certificatelor de emisii să fie împărţite între statele membre, iar 10% să revină celor nouă state cu cel mai scăzut PIB din Uniune.
Cåti bani trebuie sa investim
Din planurile de implementare ale directivelor europene rezultă, conform Ministerului Mediului, următoarele sume care trebuie să fie investite de operatorii economici, în vederea conformării la cerinţele UE:
• costurile de conformare pentru instalaţiile care se încadrează sub incidenţa Directivei 96/61/CE: 2.003.868.459 de euro din care 3.302.000 de euro pentru anul 2008
• costurile de conformare pentru instalaţiile care se încaderează sub incidenta Directivei 1999/13/CE: 34.238.557 de euro
• pentru instalaţiile care se încadrează sub incidenţa Directivei 2001/80/CE: 2.403.390.000 de euro.
Analizånd repartiţia costurilor totale de investiţii pe tipuri de combustibili, 38% reprezintă costul pentru reducerea emisiilor provenite din utilizarea lignitului, 15,5% din utilizarea huilei, 26,3% reprezintă costuri pentru reducerea emisiilor provenite din utilizarea combustibilor lichizi şi 20,2% din utilizarea combustibililor gazoşi.
Cåti bani primim
458 de milioane de euro – contribuţia UE şi cea naţională, în intervalul 2007-2013, pentru proiecte destinate reducerii poluării şi diminuării efectelor schimbărilor climatice, prin restructurarea şi reabilitarea sistemelor de încălzire urbană, pentru atingerea ţintelor de eficienţă energetică în localităţile cele mai afectate de poluare (Programul Operaţional de Mediu)
433 de milioane de euro – contribuţia UE şi cea naţională, în intervalul 2007-2013, pentru producerea energiei verzi
48 milioane de euro – prin intermediul Programului Norvegian de Cooperare, pentru proiecte de mediu care să susţină reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, cele pentru creşterea eficienţei energetice, producerea de energie regenerabilă etc.
50,5 milioane de euro – prin intermediul Mecanismului Financiar al Spaţiului Economic European, pentru proiecte de mediu care să contribuie la reducerea poluării apelor, dezvoltarea resurselor de energie regenerabile, inclusiv energia geotermală şi hidro etc.
