În ceea ce priveşte speciile de arbori care se găsesc în pădurile României, fagul este principala specie forestieră din ţara noastră, cu un procentaj de 31% din suprafaţa terenurilor acoperite cu pădure. Ierarhia este completată de răşinoase (molid, brad, pini etc.), cu o pondere de 26%, diverse specii de foioase tari (carpen, salcâm, frasin, paltin etc.) – cu 20% pondere, respectiv de cvercinee sau stejari (gorun, cer, gârniţă, stejar pedunculat etc.) – cu o pondere de 16% în suprafaţa pădurii. Pe ultimul loc se află grupa diverselor specii de foioase moi (tei, plop, salcie etc.), care ocupă 7% din suprafaţa pădurii. 

Conform datelor IFN, România beneficiază de o suprafaţă totală de 7.046.056 hectare de pădure, iar pe regiuni, cea mai mare suprafaţă de pădure se regăseşte în Transilvania, unde 37% din suprafaţa totală a terenurilor este acoperită de vegetaţie forestieră. Regiunea este urmată de Moldova, cu 31% şi Ţara Românească, cu 20%. 

În funcţie de zonele de relief, din totalul suprafeţei zonei montane din România, 65% este acoperită cu pădure. În zona de deal, din totalul suprafeţelor, zona de pădure reprezintă 27%, iar la câmpie pădurile ocupă 5% din suprafeţe. 

Datele IFN relevă, de asemenea, că, în funcţie de distribuţia pe clase de vârstă, cea mai mare suprafaţă a pădurii (21%) se găseşte în clasa a II-a de vârstă (21-40 ani), urmată de clasele de vârstă a IV-a (61-80 ani) şi a III-a (41-60 ani), cu 19%, respectiv 18%, din suprafaţa pădurii. Însumată, suprafaţa pădurii din cele trei clase de vârstă reprezintă peste 58% din suprafaţa totală a pădurii. 

IFN este conceput ca un inventar forestier continuu, cu o periodicitate a ciclului de inventariere de cinci ani. Informaţiile IFN vor fi utilizate la elaborarea politicii forestiere naţionale, care va fi exprimată în strategii, legislaţie şi programe forestiere naţionale pentru gestionarea durabilă a pădurilor. De asemenea, datele obţinute vor fi utilizate în procesele decizionale cu privire la dezvoltarea industriei forestiere şi colaborarea intersectorială, la furnizarea de informaţii despre resursele forestiere către organismele naţionale şi internaţionale, pentru a oferi informaţii privind stocarea carbonului şi diversitatea biologică a ecosistemelor forestiere etc. 

Inventarul forestier naţional (IFN), principalul instrument de evaluare a resurselor forestiere dintr-o ţară, are ca scop realizarea la nivel naţional a activităţilor de colectare, gestionare şi analiză a informaţiilor privind resursele forestiere, de a publica rezultatele analizelor respective şi de a întocmi studii/scenarii privind dezvoltarea sectorului forestier care să fie utilizate, cu precădere, în procesele de elaborare a politicii forestiere şi de cooperare inter-sectorială. 

De asemenea, IFN este principalul furnizor de date pentru raportarea indicatorilor de gestionare durabilă a pădurilor, conform angajamentelor asumate de ţara noastră în cadrul Conferinţei ministeriale pentru protecţia pădurilor în Europa (MCPFE). El furnizează, de asemenea, date indispensabile raportărilor pentru Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite privind schimbarea climei/Protocolul de la Kyoto (UNFCCC/KP) şi pentru Convenţia privind diversitatea biologică (CBD). 

Activitatea serviciul IFN constituit în cadrul INCDS este deosebit de complexă, de la culegerea datelor de teren (despre arbori, arborete, lemn mort, soluri forestiere etc.) la fotogrammetrie digitală, analize de laborator şi prelucrarea statistică a unui volum imens de date.

AGERPRES