Anul de grație 2022. Internetul zbârnâie, start-up-urile se transformă în Eldorado-uri mai mici sau mai mari, turismul spațial nu mai e vorbă în vânt și tot mai multe mașini își trag combustibilul din prize. În acest peisaj pestriț, există români pentru care politeismul este mai actual decât cursurile de bucătăreală și plimbatul inițiatic prin mall. Pentru ei cuvântul ”păgân” nu numai că nu are nici o conotație peiorativă, ci descrie exact statutul lor în societate.
”The New Pagan Dawn” – Noii Zori Păgâni este o asociație a celor pentru care creștinismul nu mai înseamnă mare lucru și care cred că ”vechea religie” îi reprezintă mai bine prin valorile pe care le cinstește. Conform reprezentaților asociației, în iunie 2017, ea număra nu mai puțin de 1400 de membri. De asemenea, numărul păgânilor din România este estimat de aceștia undeva la 20.000 de cetățeni, din care cei mai mulți practică diverse forme de cult păgân în solitudine, ”la fereală”, pentru că majoritatea populației nu numai că îi privește cu scepticism, ci chiar îi anatemizează asociindu-i cu cei ce se închină la Satan, veșnicul inamic al Dumnezeului creștin. Și cu sacrificii de animale sau alte abominații din aceeași categorie. Care, din nefericire, există și ele.
”Noii Zori Păgâni”, însă, nici nu vor să audă de astfel de gesturi extreme care, spun ei, nu sunt deloc reprezentative pentru păgânii autentici. În cadrul asociației sunt exponenți ai mai multor credințe politeiste. De fapt, într-o clasificare mai corectă, avem de a face cu un neopăgânism, căci păgânism a fost înainte de apariția credințelor monoteiste…
Anturajul
Între 11 și 14 februarie, s-a ținut a VIII-a Adunare Generală a THE NEW PAGAN DAWN și comunității păgâne. Niciun ziarist n-ar rata oportunitatea de a studia păgânii în mediul lor natural, așa că am desantat la locul faptei. Locația ce era previzibilă: Bran, la poalele castelului unde 90 la sută din populația globului crede că a locuit legendarul și sângerosul conte Dracula, tatăl tuturor vampirilor de la Bram Stocker citire, încoace.
Ce caută un vechi ”pupător de moaște” legat indisolubil de trăirile ortodoxe, despre mine e vorba!, în această adunare cu iz ocult? Pură curiozitate jurnalistică! Dar, de altfel, nu mi-am putut controla ticurile verbale și am tot dat cu ”Doamne, ajută!” de cred că mă începuseră să mă cam urască păgânii prezenți.
Contrar așteptărilor generate de reverberațiile denumirii de păgân, aceștia au fost foarte ospitalieri. Pensiunea închiriată de asociație a fost primitoare, cu camere frumos mobilate. Socializarea a avut loc la cele trei mese din lemn masiv de la parter, în holul numit living și participanții nu difereau prea mult de creștinii întâlniți pe stradă. Singurul semn distinctiv era un pandantiv sub formă de pentagramă, pe care îl purtau majoritatea celor prezenți. ”Pentru protecție”, ne explică o tânără cu părul vopsit într-un roz-gri greu de asimilat. Fondator și președinte al asociației este Cosmin Olteanu, un tânăr cu studii teologice (Institutul Teologic Romano-Catolic din București), dar și de drept (la Bioterra), un pasionat activist civic pus în slujba comunității păgâne, unde, important, este primit oricine care se declară astfel, inclusiv cei ce fac parte și din comunitatea LGBTQ. Pe care religiile monoteiste nu îi prea au la inimă…
El a fost și consilier parlamentar, Director al Departamentului pentru Diversitate și Minorități la Consiliul Tinerilor Instituționalizați, diacon la Mânăstirea Măgura și se ocupă de optimizări SEO în cadrul firmei sale. De asemenea, el este și reverend al Universal Life Church, o biserică localizată în Sacramento, capitala statului California. Cele mai cunoscute personalități ale ULC sunt actorii Ben Cumberbatch și The Rock, dar și cântăreața Lady Gaga sau miliardarul Richard Branson.
Probabil, calitatea de reverend este cea care îi dă dreptul lui Cosmin de a purta permanent un guler alb, precum cel al preoților catolici. La gât, Cosmin are și un medalion ce reprezintă un tetragramaton (reprezentare grafică a cuvântului grecesc Tetragrammaton – τετραγράμματον – în greacă, numele propriu al Lui Dumnezeu în Biblia ebraică, YHWH).
La sosirea lor în pensiune, câțiva păgâni au reperat două bucăți icoane, și un portret al lui Arsenie Boca, lucruri ce au fost imediat translatate în locuri puțin vizibile participanților. Păgâni, ce vreți…
Primele contacte au fost lejere. Unul dintre păgâni era odinist (îl venera pe Odin, zeul suprem al vikingilor) și coborâse în Capitală din Oradea, după ce părinții l-au informat că nu au nevoie de un satanist la ei în familie. Acesta purta cu el o pungă cu rune, despre care nu a fost prea convingător nici folosite ca artă divinatorie, nici ca vechi alfabet scandinav. O altă domnișoară era ”șamaniță” și tot bătea la o tobă cu membrana făcută (cică) din păr de cămilă, dar simțea că are o legătură spirituală cu civilizația inca (avea și un tatuaj corespunzător). Reverendul Cosmin însuși este și mare preot kemetist (religia Egiptului Antic, care pornește de la cuvântul ”kemet”, adică pământ negru, culoarea terenului din udat de Nil), dotat cu un instrument zornăitor numit sistrum (făcut în Pakistan). Un alt tânăr, Ioan, era reprezentantul demonolatrilor, organizația de bază fiind ”Ucenicii Întunericului”. Ioan este, cumva, și mâna dreaptă a lui Cosmin Olteanu.
Bref, păgâni de toate felurile.
În afară de runele despre care am vorbit mai sus, artele divinatorii erau reprezentate de câteva pachete de cărți de Tarot și de unul numit Oracolul lui Isis. Am asistat la două sesiuni de Tarot și una de oracol, dar nu pot spune că m-au impresionat în vreun fel. Cel puțin nu atât de mult cât m-a impresionat desfășurarea vrăjitoarei Brățara (să zicem) în domeniul ei de activitate (am văzut-o în acțiune: ce punere în scenă, ce tensiune în aer).
În orice caz, păgânii mei pot spune că erau, dacă erau, vrăjitori de ”mâna dreaptă”, adică adepți ai magiei bune, a magiei albe, cea care nu face rău. Am fost convins de asta mai cu seamă în timpul ritualului cu care aceștia au ”sfințit” pensiunea. Dar, toate la timpul lor.
Ca bibliografie, n-am putut remarca decât trei volume, unul în engleză (din SUA, însă) despre vrăjitorie (Witchcraft, sinonimă mai mult cu Wicca), scrisă de nu știu ce capabil în domeniu, și o carte pe care tronau, mari, literele WICCA, scoasă de Editura Teora. Cea de a treia carte, însă, chiar mi-a atras atenția. Era o lucrare a stoicului Seneca (Lucius Annaeus Seneca, zis ”cel tânăr” pentru că tatăl lui fusese ”cel bătrân”, apropiat al Împăratului Nero, care i-a și ordonat să se sinucidă) ce cuprindea, printre altele, și scrisorile acestuia către Luciliu. O să vedeți mai jos de ce amintesc această lucrare.
Pentru o mai bună cuprindere a fenomenului neopagân, trebuie spus că, în lume, wiccanii sunt cei mai vizibili, religia lor coborând de la credințele celtice, ale druizilor. Bref, Wicca, a fost popularizată în 1954 de către Gerald Gardner, un fost funcționar public britanic. La vremea aceea, Gardner folosea termenii de „cult vrăjitoresc” și „Vrăjitorie” referindu-se la această religie, iar cei ce o practicau erau denumiți în mod colectiv „Wica”, de la un cuvânt englezesc ce însemna „vrăjitorime”. Wicca, se axează pe venerarea unei Zeițe (Zeița Întreită) și a unui Zeu (în mod tradițional, Zeul Încornorat).
În rest, atmosfera era cam ca ”de cabană”, dar fără cântecele de foc de tabără ca ”Am plecat să tai un copac” sau ”Cavaleri ai mesei rotunde”. În plus, păgânii erau cam retrași, nu prea vorbăreți, probabil știind că Evenimentul Zilei și Capital se află printre ei. Ca prezență, erau acolo tineri din Constanța, Bacău, București, Oradea, Tulcea ș.a.m.d.
Ritualul
Ei, după câteva runde de discuții cu participanții, sâmbătă, pe la ora 1,30 s-a organizat un ritual. A fost rechiziționată o măsuță pe care s-au instalat trei tablouri.
Unul, reprezentând o pentagramă, așezat în mijloc, Zeul încornorat în stânga și Zeița (cu fertilitatea bine desenată) în dreapta. Și așa, am realizat că va fi un ritual în mare parte wiccan. În timp ce altarul era aranjat, bețigașe mirositoare aprinse treceau din mână în mână, șamanița bătea toba în ritmul numai de ea știut, lumânările au înlocuit becurile. Pe altar au mai apărut niște obiecte precum două statuete ce simbolizau tot Zeul și Zeița, un pocal cu suc, o sticlă cu apă de lună (apă expusă la lumina lunii pline), un vas cu sare neagră (sare normală amestecată cu cenușă), un kukri (cuțit traditional nepalez devenit, ulterior, arma favoriteăa trupelor nepaleze de elită din armata britanică – Gurkha). Acesta a înlocuit cu succes cuțitul ritualic wiccan numit atame (care, de regulă, este total neascuțit). Participanții la ritual (în număr mic față de cei care intraseră în pensiune) au primit și niște foi trase la xerox care cuprindeau desfășurătorul ritualului și ”cântecele” către Zeu și Zeiță (un soi de incantații), foi de pe care nimeni n-a bâiguit nimic. Pe fundal, dintr-o tabletă, muzică păgână (prima melodie avea un singur cuvânt, numele zeiței Hecate, zeița greacă a răscrucilor, a ceții și a magiei. După cum aveam să constat, onorata adunare era destul de eclectică, din punct de vedere al obiectelor reprezentative. Spre exemplu, în afară de tobă, de melodia de pe tabletă, de sunetele scoase de un mini bol tibetan și de zornăirea insistentă a unei scule numite sistrum ce era folosită în religia Egiptului Antic (fabricate azi în… Pakistan), nu știu ce ar mai fi putut fi utilizat…
Mă rog… Oficiant a fost Cosmin, secondat de Ioan, amândoi îmbrăcați în niște robe negre. A lui Cosmin semăna cu roba unui avocat, iar a lui Ioan, mai mult cu un ”halat” druid. S-a tăiat aerul cu șișul nepalez, s-a presărat sare neagră într-un cerc de protecție, d-astea.
În fine, a început ritualul cu incantații către Zeu, Zeiță și cei cinci gardieni (patru puncte cardinale plus centrul), nu mai insist, filmul atașat este destul de elocvent.
Ce mi s-a părut absolut deosebit a fost ”predica” lui Cosmin care, de fapt, a fost citirea scrisorii a treia a lui Seneca către Luciliu (primele două fuseseră citite în cadrul altor ritualuri, la ”Templul” din București, din Piața Progresul…). Despre măsura prieteniei. După care a urmat o sesiune de ”meditație”, în care minimum doi dintre participanți au tras clipe bune de somn adânc. Deși ar fi trebuit să analizeze sensul prieteniei, varianta Seneca. Ora înaintată a fost, probabil, de vină.
În tot acest timp, bețișoarele parfumate au ars constant, tămâia și ea și-a făcut treaba și cred că am mirosit și o umbra de palo santo. Cam mult, după umila mea părere de creștin.
În încheiere, un pocal de suc, binecuvântat de cei doi zei, a trecut prin buzele participanților (și unii erau oripilați că ÎPS Teodosie oficia împărtășania cu aceeași linguriță de argint…), împreună mici bucăți de sandviș, și ele trecute prin bunăvoința celor două divinități reprezentate pe altar. Dama și Încornoratul…
Puțin după trei, ritualul s-a încheiat.
Fine del primo tempo. Secondo tempo
Buuuuun. De ce credeți că s-a citit din Seneca și nu din Neagu Djuvara? Pentru că este un filosof de seamă, el însuși păgân. Ca tot Imperiul Roman la ora aceea. Probabil că, peste luni, se va trece prin Platon, Socrate, Plotin și, de ce nu, Diogene – Câinele. Și, da, puțină cultură, păgână sau nu, n-a făcut rău nimănui…
Lucruri interesante despre păgânii TNPD (The New Pagan Dawn)
O bună parte din discuțiile pe care le-am avut cu păgânii mei n-au fost deloc superficiale. Spre exemplu, un lucru pe care îi preocupă constant pe reprezentanții acestei asociații se referă la tinerii debusolați care își caută o identitate și riscă să cadă pradă unor falși profeți, unor guru de ocazie, unor escroci de marcă.
Noii Zori Păgâni chiar strâng declarații, dovezi, mărturii despre astfel de întâmplări. Am vorbit, spre exemplu, despre niște indivizi (doi sau trei) care, prin diverse forumuri, detectează tinerii aflați în depresie sau la ananghie pe care, ulterior, îi exploatează chiar material. Să zicem că ei cred că sunt urmăriți de neșansă. Ei bine, li se propune un ritual sau două, apoi un talisman (evident cumpărat cu 0,3 lei de pe wish sau aliexpres) pe care îl vând cu sume exorbitante, pentru că sunt vrăjite fix pentru cumpărător, sunt încărcate cu kile de energie menite să îi rezolve acestuia problemele. Și cum să nu merite așa lucru o nimica toată de 300 de euro? Evident, achizitorul se alege cu buza umflată și cu datorii, iar escrocul cu o viață mai bună. Prinde hoțul… Se pare că nici Poliția nu prea are succes cu ăștia…
Apoi, mai sunt și alte forme de prostire. Este vorba despre unele site-uri unde lucrurile se amestecă voit. Unul, spun păgânii cu care m-am întâlnit, este ”Bucuria Lui Satan”, cunoscut și ca BLS (a nu se confunda cu parcul de lângă Muzeul Literaturii, poreclit astfel în vremea opresiunii comuniste și nici cu trupa de rock Black Label Society). Aici, spre exemplu, satanismul este amestecat puternic cu ura de rasă tipic nazistă. Adică, promovează masiv ura împotriva evreilor. Chiar unul dintre păgânii veniți la Bran trecuse prin ghearele acestui site cu valențe antisemite. Dar, despre astfel de probleme vom reveni mult mai pe larg în viitorul apropiat, căci, da, astfel de situații se întâlnesc din ce în ce mai des.
Și ar mai fi o chestiune de urmărit îndeaproape: destinul tinerilor instituționalizați. O bună parte dintre păgânii cu care am vorbit au făcut parte din această categorie. O categorie cu probleme emoționale grave care pot deveni carne de tun, masa de manevră, neosclavii anilor noștri.
Și ultima: Cosmin Olteanu, reverend kemenist și ULC, ar vrea să înființeze, cândva, și un partid păgân…