In acest an, vara a venit in liniste. Dolarul nu a mai pus piciorul pe grumazul leului, preturile actiunilor cotate nu au mai inregistrat scaderi spectaculoase (nici nu prea mai aveau unde sa scada), banii de la FMI si de la Banca Mondiala sunt pusi deoparte pentru a fi trimisi spre Bucuresti, iar somajul pare sa nu inregistreze cresteri substantiale. O vara calda si linistita, s-ar putea spune. Doar inflatia se incadreaza mai greu in canoanele pe care i le-a pregatit Guvernul, in luna mai depas
In acest an, vara a venit in liniste. Dolarul nu a mai pus piciorul pe grumazul leului, preturile actiunilor cotate nu au mai inregistrat scaderi spectaculoase (nici nu prea mai aveau unde sa scada), banii de la FMI si de la Banca Mondiala sunt pusi deoparte pentru a fi trimisi spre Bucuresti, iar somajul pare sa nu inregistreze cresteri substantiale. O vara calda si linistita, s-ar putea spune. Doar inflatia se incadreaza mai greu in canoanele pe care i le-a pregatit Guvernul, in luna mai depasind cinci procente, iar in iunie se pare ca va fi chiar mai mare. Toate acestea nu inseamna liniste ci, mai degraba, amorteala, letargie.
Se spune ca rezistenta unui lant este egala cu taria celei mai slabe verigi. Iar veriga cea mai slaba este, dupa cum spunea recent un fost ministru de finante, bugetul. Mai precis, deficitul bugetar care nu numai ca nu scade dar, pe primele cinci luni din acest an, a fost chiar mai mare decat era de asteptat. Atunci cand crapa peticul bugetului, instantaneu, alte verigi din lant isi arata slabiciunile. Statul incaseaza tot mai putini bani dintr-o activitate economica intr-o continua contractare. Profesorii si medicii deja nu-si mai incaseaza salariile la timp, iar pensionarii nu se pot astepta nici ei la nimic bun, atat timp cat numarul lor l-a depasit pe cel al salariatilor. Si este vorba de salariati care lucreaza ineficient (din vina lor sau a altora), care sunt platiti prost, dar reactioneaza violent atunci cand slujbele lor cu lefuri mizerabile sunt puse in pericol.
In aceasta degringolada, in locul unui guvern care sa accepte sa se zideasca pe sine, ca Ana lui Manole, avem un prim-ministru incoerent, care nu stie nici ce vrea, nici ce trebuie facut, ale carui prioritati raman glumitele spuse pe sub mustata si pacea in coalitie. O pace bolnava, mai rea decat o lupta pe fata. Si in aceasta perioada confuza si absurda o stire naucitoare are darul de a nu mai mira pe nimeni: un microbuz incarcat cu oameni si cu navete de paine a avut un accident in care au existat morti si raniti. Prima grija a celor ajunsi la locul accidentului, inaintea Politiei, a fost de a fura painea. Un barometru despre nivelul saraciei mai expresiv decat orice studiu privind calitatea vietii in Romania.