Concret, este vorba despre Palatul Ghica Tei din Bucuresti, ctitorie a lui Ghica ridicata intre anii 1822-1833. Cu limba de moarte, domnitorul a lasat "Legatul Mariei Sale intru pomenire Grigore Ghika Voevod pentru Mosia Colentina din anul 1833" (traducere din limba greaca). Rand pe rand, generatiile urmatoare au avut datoria de a conserva acest locas pentru "placerea nevinovata si petrecerea placuta a poporului", fiind creat in acest scop Asezamantul Ghika Voevod, devenit ulterior "fundatiune".
Concret, este vorba despre Palatul Ghica Tei din Bucuresti, ctitorie a lui Ghica ridicata intre anii 1822-1833. Cu limba de moarte, domnitorul a lasat „Legatul Mariei Sale intru pomenire Grigore Ghika Voevod pentru Mosia Colentina din anul 1833” (traducere din limba greaca). Rand pe rand, generatiile urmatoare au avut datoria de a conserva acest locas pentru „placerea nevinovata si petrecerea placuta a poporului”, fiind creat in acest scop Asezamantul Ghika Voevod, devenit ulterior „fundatiune”. Asadar, domnitorul nu a lasat proprietari persoane fizice, ci insusi Asezamantul, cu toate anexele si mosiile aferente (Colentina si Floreasca), numind in acest sens administratori (epitropi legatari) dintre rudele sale apropiate.
Comunismul a intrerupt continuitatea descendentilor Ghiculesti la palat, statul roman preluand responsabilitatea administrarii acestuia, prin intermediul IAPL Bistrita (in 1978). Pana in 1989, s-au efectuat ceva lucrari de restaurare.
Diham,
proprietar inchipuit
Dupa Revolutie s-a instalat paragina. Desprins din IAPL Bistrita, Diham SA Bucuresti s-a spalat repede pe
maini de sarcina diriguirii acestui asezamant, din cauza pierderilor inregistrate in 1991 (4 milioane de lei). In consecinta, a gasit un „investitor”, in persoana juridica a societatii The Best New Yorks Nutrition SRL, cu care a incheiat un contract de asociere pe 3 februarie 1992.
Ce izbeste din capul locului la aceasta asociere este arogarea, de catre Diham, a calitatii de proprietar al palatului, un fals care deriva din toate actele si legile pe care
le-am consultat. Nicolae Panait, presedinte al The Best… (si fost fotbalist la Dinamo si vindecator de boli de piele, in regimul comunist), sustine ca, la semnarea contractului a fost derutat de un act judecatoresc din care rezulta (dar nu certifica!) dreptul de proprietate al SC Diham asupra palatului. Abia ulterior Panait ar fi aflat despre Simone Helene Antoniu, descendenta a lui Grigore Ghica si recunoscuta drept epitrop legatar al Asezamantului, care a anuntat ca revendica, in numele fundatiei, intregul patrimoniu mostenit de-a lungul timpului.
Procesele nu au intarziat sa apara. Doamna Antoniu a chemat in judecata pe Diham inca din 1994, dar sirul proceselor continua si astazi. Deocamdata, Curtea de Apel Bucuresti a dovedit o crasa necunoastere a dosarului, neintelegand ca nu Simone Helene Antoniu, ca persoana fizica, revendica palatul si anexele, ci in numele asezamantului si in scopuri non-profit, de care sa beneficieze publicul larg.
Cat despre Nicolae Panait, acesta s-a obligat, prin contract, printre altele, sa organizeze unele activitati diversificate pentru rentabilizarea spatiului in raport cu dorintele si posibilitatile materiale ale The Best… Inconstienta Diham este dezarmanta. In primul rand, in virtutea proprietatii asumate, permite firmei romano-americane sa organizeze „unele” activitati diversificate, formulare interpretabila si in sensul de „orice”. Cu alte cuvinte, nimic nu este interzis a se presta in incinta unui monument istoric de o valoare spirituala inestimabila. In ce scop? „Pentru rentabilizarea spatiului”. Cu ce temei? „In raport cu dorintele si posibilitatile materiale ale The Best. Deci, puteri depline acordate unei firme particulare. De asemenea, firma The Best… s-a obligat sa reconditioneze locasul. Fiind monument istoric, aceasta operatiune ar fi trebuit, conform Ordonantei nr. 27/1992, sa fie aprobata de Comisia Nationala a Monumentelor Istorice. Timp de sapte ani, acest lucru nu a fost posibil, din cauza asociatului societatii Diham. Crina Miclea, arhitect la Directia Monumente Istorice din Ministerul Culturii, ne-a spus ca a incercat sa patrunda in incinta palatului, dar bodyguarzii si cainii dlui Panait i-au taiat apetitul. S-a incercat si infiintarea unei comisii, dar totul a ramas in faza de proiect.
In schimb, noi am fost primiti cu amabilitate de presedintele The Best… si chiar am fost calauziti pe culoarele palatului. Ce-i drept, curatenia era la ea acasa, iar picturile si mobilierul , in buna stare. Totusi, ochiul unui specialist ar vedea mai in profunzime decat aparenta reconditionare afisata. Altfel nu ne putem explica baricadarea in fata expertizelor si avizelor institutiilor competente.
L-am intrebat pe Nicolae Panait ce s-a intamplat cu picturile lui Giacometti, cel care decorase interioarele palatului inca din vremea lui Grigore Ghica. Nicolae Panait ne-a declarat, surprinzator, ca fusesera complet distruse, astfel incat a trebuit sa le recompuna (!). Afirmatia este extrem de grava, deoarece, daca este adevarat, ne gasim in fata unui atentat la patrimoniul national. Cu atat mai mult, un control al autoritatilor competente s-ar fi impus.
The Best…
subcontracteaza ilegal
Un capitol aparte al aceluiasi contract este clauza conform careia The best… obtinea de la Diham acordul sa incheie contracte cu alte firme (deci sa subcontracteze), de asemenea fara nici o restrictie. Clauza este vadit ilicita, ea intrand in contradictie cu Codul comercial, care nu permite asemenea subcontractari. Totusi, The Best… a semnat, pe 12 aprilie 1995, un contract de colaborare cu Motor International SRL, pentru realizare de „activitati de carmangerie si comercializare a produselor acesteia”. Afacerea nu a fost viabila, dar ilegalitatea a ramas. De altfel, in fata palatului, mult timp s-au vandut
mici si bere, consfintind contractul cu Motor.
Afacerea se poate termina in instanta
Din pacate, directorul general al Diham, Sorin Nicolaescu, nu si-a facut timp sa ne dea o declaratie. Tacerea sa este semnificativa. Diham s-a aflat intr-o impostura evidenta, pretinzand ca este proprietar al Palatului Ghica-Tei. Apoi, a incercat sa se disculpe, zicand ca trebuie discutat cu The Best… Mai pe urma, nu a facut nici un demers pentru a clarifica regimul juridic al palatului, fapt care rezulta si din dezorientarea FPP IV Muntenia, care nu a reusit, la data respectiva, sa stabileasca in patrimoniul carei societati comerciale se afla imobilul cu pricina. De altfel, Nicolae Panait a somat societatea Diham sa limpezeasca situatia, termenul-limita fiind 27 septembrie. Daca nu, isi va rezerva dreptul de a o actiona in instanta. Initiativa domnului Panait este de inteles, afacerea sa fiind deja perdanta, cu toate indoielile pe care le-am exprimat mai sus.
Daca aruncam o privire si pe lista de actionari de la Diham, devenim si mai dubitativi. Pe langa FPS, cu 39,7%, gasim Chibro SA, cu 14,78%, unde actiuni semnificative detine controversatul personaj Sorin Beraru Schmuel. Dupa plasamentul demascat de la Cico si dubioasele cumparari de intreprinderi „super – rentabile” (se pare, in cardasie cu Shimon Naor), nu ne mai mira nimic. Macar monumentele istorice sa fie sustrase din circuitului jafului comercial national.
Irinel Tibirna