Romania, Ungaria si Austria sunt tarile care folosesc denumirea comerciala de „palinca” inca din secolul XIV. In plus, Romania si-a castigat reputatia de a produce tuica, bautura exclusiv traditionala. In ceea ce priveste palinca, in tara noastra se obtin aproximativ 400-500 de mii de hectolitri pe an. Aceasta inseamna circa 40 de milioane de sticle, dintre care jumatate se exporta in Europa, Canada si SUA. Aceasta productie se obtine in instalatii industriale si peste 8.000 de cazane de distilare individuale. Sora mai „slaba” a palincii, tuica, este si mai raspandita in teritoriu. Practic, se spune ca in fiecare casa din zonele unde se cultiva fructe exista si un cazan de fierbere.
Zonele principale din Romania in care se produce tuica sunt nordul Ardealului, Timisoara, Bucovina, o parte din Baragan si dealurile subcarpatice din sud. Valenii de Munte este una din zonele speciale. La Festivalul anual al tuicii de aici participa zeci de producatori din regiune. Premiant, doi ani la rand, a fost Aurel Pirvu. Pentru el, fabricarea tuicii, a palincii, chiar si a vinului nu mai au de mult timp nici un secret.
„Pentru a testa aroma bauturii, se intinde un strop de tuica pe dosul palmei si se lasa sa se usuce. Apoi ar trebui sa se simta mirosul de sambure de pruna”, explica Aurel Pirvu. Butoaiele in care se pastreaza trebuie sa fie de dud, salcam sau stejar si sa stea la loc uscat si racoros. Aurel Pirvu a cumparat un teren intr-o comuna apropiata, unde si-a construit o mica fabrica de tuica – „povarna”, cum o numeste acesta. Tot aici se mai afla o crama unde se pastreaza bautura, un depozit de unelte si o incapere pentru odihna. Investitia se ridica la aproximativ 300 de milioane de lei. Dar si produsul obtinut este valoros. „Am tuica veche de 13 ani. Pana de curand, aveam chiar si de 26 de ani. La aceasta vechime, nici nu se mai simte mirosul si bautura devine uleioasa”, explica Pirvu. Pretul unui litru de tuica este de 100.000-200.000 de lei, in functie de vechime.
La mica fabrica din comuna Bertea nu numai Aurel Pirvu produce tuica, ci si multe alte persoane din zona. Pentru folosirea instalatiilor, Pirvu ii „taxeaza” pe producatori cu 10% din cantitatea obtinuta. Taxa perceputa se numeste uium. Un mic procentaj din aceasta (2,5%) este partea lucratorului – „povernitorul”. Proprietarul are doar trei angajati care lucreaza sezonier. In alte zone din tara, metodele de fabricatie sunt asemanatoare. Ceea ce difera este materia prima. Anghel Zamfir, specialist in horticultura si producator de tuica din zona Valenii de Munte, spune ca „pe-aici, se fabrica tuica si din pere, mai putin din mere. Se obtine o tarie de 32-34 de grade. In Ardeal, precum si in regiunea din jurul Timisoarei, predomina merele si perele ca materie prima. Nordul tarii este specializat pe palinca”. Tot Zamfir spune ca in Bucovina se produce tuica si din dude. Taria care se obtine, insa, nu depaseste 30 de grade, iar cantitatea este de sase-sapte litri la 100 de kilograme de fructe. Mai putin obisnuita este tuica din porumb sau orz. Totusi, in Baragan se obisnuieste folosirea acestora pentru obtinerea tariei.
Prunele sunt transformate in tuica
Zona Materie prima Cantitate de tuica, Tarie
litri/100 kg (grade)
materie prima
Valenii de Munte prune, mere 20-25 32-34
Banat mere, pere 10 32-34
Bucovina mere, prune, dude 6-7 30
Baragan porumb, orz 5-6 40-4
Ardeal prune, mere 10 50-55
