Trăim zilele votului cu masca pe față, pentru prima dată în istorie, și lucrurile avansează. Secția de votare din Piacenza, de exemplu, a fost închisă și redeschisă, deoarece un casier a rezultat pozitiv la coronavirus, în Liguria – la Sanremo – momente de tensiune pentru un alegător care a refuzat să-și dezinfecteze mâinile înainte de vot, dar în general sistemul funcționează și de asemenea afluența nu pare să înregistreze „un efect Covid” prea marcat.

Un bilanț definitiv se va putea face abia luni, deoarece se poate vota până la ora 15:00, dar duminică seara la ora 19:00, prezența – atât pentru referendum, cât și pentru alegerile regionale – era deja în jur de 30%, în timp ce acum cinci ani, când se vota într-o singură zi, s-a ajuns la 53%. Este realist, practic, să ne așteptăm la o cifră nu departe de cea de data trecută.

Testul este semnificativ, deoarece votează șapte regiuni din douăzeci. În plus, este referendumul constituțional pentru reducerea numărului parlamentarilor, care vizează în mod evident toată Italia, și sunt și alegerile pentru două colegii ale Senatului (unul în Sardinia, la Sassari și unul în Veneto, la Verona). De asemenea, Italia votează în 962 de localități, inclusiv mai multe capitale de provincie, cum ar fi Aosta, Reggio Calabria, Arezzo, Matera, Trento, Veneția, scrie La Stampa.

Prezența la vot pare de fapt să se mențină, chiar dacă în ceea ce privește referendumul există diferențe semnificative de la o regiune la alta: participarea este mai mare acolo unde se votează și alegerea guvernatorului și a Consiliul regional. În realitate, sunt date aparent surprinzătoare: acolo unde se votează și pentru Regiune, prezența la referendum o depășește chiar și pe cea pentru alegerile regionale, ca și cum o parte a alegătorilor ar fi decis să voteze doar pentru referendum. În realitate, explică Lorenzo Pregliasco de la Youtrend, este oarecum „un efect optic”, deoarece „cifra este distorsionată de alegătorii din străinătate, care sunt prezenți doar pe listele pentru alegerile regionale, crescând astfel baza electorală”.

Pe scurt, cetățenii cu drept de vot sunt diferiți, deci același număr de alegători în valoare absolută aduce procente diferite de prezență. În general, Pregliasco rămâne precaut cu privire la o evaluare a prezenței la vot pentru alegerile regionale: „În 2015 am votat doar într-o zi, nu se pot face comparații”.

Roberto Weber, de la Ixè, afirmă: „Cifra de prezență la vot mi se pare ridicată, ne putem imagina că până la final se va ajunge la aproximativ 50%. Mi s-ar părea semnificativ, având în vedere pandemia de COVID-19 și faptul că se votează doar în șapte regiuni și nu în toată Italia”. Și de asemenea, pentru referendum, spune Weber, „dacă este prezență de 50% rezultatul final va avea mai multă valoare”. Desigur, în 2016 referendumul pentru reforma lui Matteo Renzi a înregistrat o prezență de 65,47%, dar a fost o cifră destul de excepțională, din cauza politizării extreme a acelui vot, care a devenit și un referendum asupra guvernului.

În afară de cazurile de la Genova, Piacenza și Sassari – unde secțiile de votare au fost închise din cauză că mai mulți votanți s-au simțit rău sau au rezultat pozitivi la COVID-19, iar apoi au fost redeschise -, în general organizarea alegerilor a funcționat duminică. Au fost apoi 1.820 de alegători supuși carantinei, care au ales să voteze de la domiciliu. Printre ei se află și liderul Forza Italia, Silvio Berlusconi, la Arcore.