Pandemie eurosceptică? Cei 27 se confruntă cu o criză de încredere
Da, cei 27 se confruntă cu o criză de încredere. Da, există o scădere a entuziasmului germanilor referitor la proiectul european (trebuie spus și al francezilor). Da, aceste două puncte ar trebui să-i alarmeze pe cei care sunt preocupați de viitorul UE. Da, situația este deosebit de gravă pentru o țară precum Portugalia care, întrucât a ieşit dintr-o dictatură de jumătate de secol și a lăsat în urmă un imperiu cu jumătate de mileniu, a mizat serios pe proiectul european pentru a se consolida drept o democrație prosperă (chiar în 1977, Mário Soares a depus cererea de aderare la CEE de atunci).
Și da, fragilitatea bruscă a UE, după ce a lăsat impresia că trauma Brexit-ului fusese depăşită, este evidentă în cel mai prost moment, adică în ajunul vizitei în Europa a președintelui Joe Biden pentru relansarea unei alianțe a democrațiilor, care a suferit în perioada în care Donald Trump s-a aflat în fruntea Statelor Unite, scrie dn.pt
Actuala UE se bazează foarte mult pe încrederea dintre germani și francezi
Istoricul José Eduardo Franco, într-un interviu acordat „DIÁRIO DE NOTÍCIAS” cu prilejul Zilei Portugaliei, afirmă că țara noastră este „o țară neviabilă care a devenit întotdeauna viabilă”. Fără a dori să pară abuziv, aproape că s-ar putea spune ceva asemănător despre UE, în fond o uniune neviabilă care a devenit întotdeauna viabilă. Problema acestei comparații este că Portugalia are aproape 900 de ani și are o coeziune pe care cei 27 nu au atins-o niciodată în cei 64 de ani de istorie.
Născută în 1957 din idealismul unor mari personalităţi, dar și din pragmatismul celor care au asistat la distrugerea provocată de cel de-Al Doilea Război Mondial și care au dorit să evite noi conflicte, actuala UE se bazează foarte mult pe încrederea dintre germani și francezi, dușmanii tradiționali din inima continentului, și în capacitatea acestei axe franco-germane de a crea o dinamică în stare să-i convingă pe ceilalți de avantajele uniunii. Italia și Beneluxul au crezut din prima clipă, altele, precum Irlanda, Portugalia sau Croația, s-au alăturat mai târziu și adevărul este că până astăzi doar Regatul Unit a intrat pentru ca mai apoi să plece, iar Regatul Unit, țară insulară, a dorit întotdeauna să fie cu un picior în Europa și cu celălalt în afară.
Dezamăgirea pe care o arată studiile ECFR din partea germanilor este subliniată în mod corespunzător. Dar partea pozitivă este că autorii celor două studii nu consideră definitivă răspândirea euroscepticismului german de la periferia politică spre centru sau prăbușirea încrederii germanilor în UE.
Deosebit de rău pentru sentimentul european pare să fi fost succesul relativ al Regatului Unit în vaccinarea împotriva COVID-19 în comparație cu UE, adică primul-ministru britanic, Boris Johnson, campion al Brexit-ului, să obţină rezultate mai bune decât președinta Comisiei Europene, germana Ursula von der Leyen. Achiziționarea centralizată de vaccinuri de către Bruxelles, pentru a evita concurența între cei 27 și pentru a obține condiții mai bune de livrare din partea companiilor farmaceutice, a sfârşit prin a se întoarce împotriva idealismului european și pe nedrept. Din 2020 până în 2021, în sondajele ECFR, Germania a ajuns să conducă lista țărilor a căror opinie publică consideră că integrarea europeană a mers deja prea departe. Chiar și așa, vorbim despre o treime din populație. O majoritate este în continuare convinsă de UE.
La sfârşitul săptămânii trecute, alegerile regionale din Saxonia-Anhalt s-au soldat cu victoria creștin-democraților din CDU, iar nu cu triumful AfD, partidul de extremă-dreapta. Aceasta a fost o veste bună pentru cei care cred că UE este vitală și că o UE fără Germania nu are sens. Dar toată atenția va trebui acum să se concentreze asupra lunii septembrie, asupra legislativelor germane.
Cancelarul Angela Merkel pleacă după patru mandate și le revine politicienilor din tabăra pro-europeană, fie că sunt creştin-democrații orfani ai lui Merkel sau alții, să cucerească entuziasmul alegătorilor pentru un proiect european care, există dovezi în acest sens, a reprezentat un avantaj pentru Germania. Deocamdată, cea mai bună formulă pentru o Germanie de succes este o UE de succes. Pentru Portugalia și ajunge să ne gândim cât de important este pachetul de redresare europeană, nu pot decât să spun același lucru.
