Este destul de probabil ca, la nivel mic sau in marile firme ale statului, situatia se repeta.La sfarsitul saptamanii trecute, Guvernul a decis ca situatia arieratelor (plati restante la nivelul economiei) nu mai poate fi tolerata. Fondul Monetar International a cerut o rezolvare rapida; altfel acordul nu va fi prelungit. Ca atare, premierul Mugur Isarescu s-a gandit sa coreleze salariile directorilor din societatile de stat cu plata datoriilor restante.Vestea a circulat cu mare viteza din socie
Este destul de probabil ca, la nivel mic sau in marile firme ale statului, situatia se repeta.
La sfarsitul saptamanii trecute, Guvernul a decis ca situatia arieratelor (plati restante la nivelul economiei) nu mai poate fi tolerata. Fondul Monetar International a cerut o rezolvare rapida; altfel acordul nu va fi prelungit. Ca atare, premierul Mugur Isarescu s-a gandit sa coreleze salariile directorilor din societatile de stat cu plata datoriilor restante.
Vestea a circulat cu mare viteza din societate in societate. Cei vizati, adica directorii, s-au gandit sa rezolve problema rapid, adaugand cateva sute sau mii de lei la preturi. Reactia este, desigur, stupida si demonstreaza lipsa oricarei viziuni si pregatiri in ceea ce priveste managementul unei companii. Dar aceasta este marea problema a intregii economii romanesti: a promovat in functii de conducere prosti gestionari care nu au dat niciodata socoteala atunci cand si-au adus compania in pragul falimentului.
Nu am auzit niciodata ca un director sa fi fost concediat sau penalizat pentru ca a gospodarit aiurea resursele firmei. Dimpotriva. Prin tot felul de artificii – facilitati, esalonari, scutiri – statul a incurajat, practic, toate hotiile, lenea, erorile si lipsa de profesionalism a celor care-i administrau averea.
Poate fi doar o coincidenta faptul ca tocmai Mugur Isarescu este cel care trebuie sa-si ridice in cap toata tagma administratorilor. Sau poate ca i s-a cerut acest lucru tocmai pentru ca are suficienta tarie sa duca decizia pana la capat.
Intrebarea este cine va plati, de fapt, pentru reducerea arieratelor din economie. Daca totul se reduce la scumpiri pentru a mai face rost de ceva bani, pretul final va fi platit de populatie. Or, in acest caz, populatia nu poate suporta pretul. Consumul s-a redus deja cu 23 procente. Scumpirile nu pot fi sustinute de o crestere a consumului. Scaderea in continuare a consumului inseamna stocuri mai mari si o noua majorare a datoriilor restante.
Singura solutie ar fi ca banii directorilor sa fie legati nu numai de plata datoriilor, ci si de indicatori de performanta financiara (profit). In acest caz, intrebarea este daca Fondul Proprietatii de Stat este in stare sa controleze administratorii celor cateva mii de companii aflate inca in proprietatea statului.