pe piata petrolului este de natura sa legitimeze, la limita, acel gen de fantezii postapocaliptice in care cateva bande de supravietuitori ai unei civilizatii disparute incing razboaie mondiale pentru o canistra de benzina. Noutatea zilei nu este faptul ca pretul petrolului a sarit din nou in aer: 44 de dolari pentru barilul de titei american, 40 de dolari pentru titeiul Brent extras din Marea Nordului. Daca am judeca dupa istoria ultimilor 15 ani, n-am avea mai multe motive de neliniste ca in alte randuri: fie ca a fost vorba de primul razboi din Golf, de crizele politice din Nigeria sau Venezuela, de atacurile din 11 septembrie 2001 ori de razboiul din Irak, piata mondiala a petrolului s-a aprins, de fiecare data, si s-a stins apoi cu egala repeziciune, lasand impresia reconfortanta ca se afla sub un control ferm si eficient. La urma urmei, chiar daca astazi pretul petrolului a atins niveluri record pentru ultimii 21 de ani, el nu reprezinta, in preturi comparabile, decat jumatate din cotele naucitoare consemnate la finele anilor 70 si inceputul anilor 80. In plus, oricat de rau ar parea ca stau lucrurile, piata nu a ajuns niciodata, de atunci incoace, sa ia infatisarea apocaliptica din timpul marii crize a titeiului: penurie generalizata de produse petroliere, statii de livrare inchise, cozi kilometrice de oameni disperati, scenarii catastrofice despre sfarsitul rezervelor mondiale de hidrocarburi, al cresterii economice si, la limita, al civilizatiei umane. La capatul unui deceniu de angoase, dintre care ultima a fost invadarea Kuweitului de catre Irak, in 1990, planeta si-a regasit linistea, dupa ce si-a reevaluat resursele si si-a reinventat tehnologiile. In ultima treime de veac, omenirea a consumat 767 miliarde de barili de titei, cu 25% mai mult decat cuprindeau zacamintele cunoscute in 1971, si inca dispune de rezerve certe estimate la peste 1.000 de miliarde de barili. Spaima care domina astazi piata mondiala a titeiului nu mai este legata, ca in anii 70, de sleirea zacamintelor, ci de iminenta epuizare a capacitatii de exploatare. Tarile producatoare pompeaza foarte aproape de capacitatea maxima, iar marja de suplimentare a livrarilor nu acopera cresterea prognozata a cererii globale, puternic stimulata de relansarea economiei mondiale.In conditiile in care capacitatea globala de productie se afla la limita, piata manifesta o sensibilitate extrema. Orice incident, real ori anticipat, pe harta productiei si distributiei de titei arunca pretul barilului si mai sus. Pentru ca acest pret sa explodeze iarasi n-a mai fost nevoie, ca altadata, de un nou razboi in Golf, nici de un nou 11 septembrie 2001, ci de cateva saptamani de semnale negative venind din focarele de criza, deloc putine, ale lumii petrolului: dinamitarea oleoductelor in Irak, atacurile din Arabia Saudita, scandalul politic din Venezuela, posibila oprire a exporturilor companiei ruse Yukos, amenintarea unor noi atacuri teroriste asupra institutiilor politice si financiare din SUA. Aceasta tensiune, vecina cu panica, a pietei petrolului, poate fi domolita de numai cativa factori: consumarea unui atac terorist major, ceea ce toata lumea se straduieste sa impiedice; revizuirea politicilor energetice, cu efecte pe termen mediu-lung; lansarea de investitii pentru cresterea capacitatii de extractie si transport, cu rezultate vizibile pe piata catre finele anului viitor. Daca nici un eveniment major nu schimba contextul economic si politic actual, sustin expertii, pretul titeiului va flota, in perioada urmatoarelor 12-18 luni, in marja de 40-50 de dolari per baril.
Patru motive pentru un pret de peste 40 USD la petrol
· Cresterea economica globala de 4,5%, avand SUA si China drept motoare principale, prevazuta pentru anul in curs.
· Marja extrem de redusa, de numai 1,5 milioane de barili pe zi, cu care poate fi suplimentata productia actuala de titei. Ea este depasita de cresterea estimata, cu 2,4 milioane de barili pe zi, a cererii globale de petrol in 2004.
· Amenintarea terorista, care adauga o prima de risc de 10 dolari la pretul unui baril. Pericolul vizeaza direct si permanent punctele nevralgice de pe mapamond, incepand cu infrastructurile din Irak si Arabia Saudita si incheind cu marile piete financiare.
· Celelalte focare de criza de pe harta producatorilor: orice incident mai serios care se produce in Rusia, Venezuela, sau Nigeria creeaza panica pe piata globala.