Dar să-i dăm din nou cuvântul maestrului Ion Tik:
Iată-mă într-o zi la Ionică, în salonul rezervat Domnilor, privindu-mi în oglinzile mari barba care reclama un brici ascuțit și ochii iscoditori cari reclamau un… reportaj pentru „Ilustrațiunea română”.
Sosește Ionică, patronul, „omul afabil” cu clientela și cu personalul…
-Am venit Domnule Ionică…
-Să luați pe conița?
-Nu. Să-mi permiți să vizitez toate instalațiile și să-mi spui câteceva din bucuriile și neplăcerile meseriei d-tale…
Ionică râse cu oarecare înțeles.
-Ești coaforul Curții?
-Da. Chiar cum viu de la Palat unde am tuns pe M. S. Regele Mihai.
Îl tund în fiecare Miercuri. Are o anumită coafură pe care I-o păstrez cu sfințenie și se bucură ori de câte ori mă zărește.
Astăzi mi-a spus, cu o drăgălășenie pe care n-o pot exprima în cuvinte:
-Uite Ionică. Uite pantalonii lungi…
Și ridicând piciorușul mi-a arătat cu o legitimă și copilărească mândrie cel dintâi pantalon lung…
Trebuie să știi că am avut cinstea să fiu coaforul a trei generații din Casa noastră domnitoare.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
