Papa Francisc nu are nicio intenție de a revizui poziția Vaticanului asupra Chinei. Sfântul Scaun și "Dragonul" au stipulat un acord provizoriu în septembrie 2018, care nu este pe placul suveraniștilor, dar care ratifică formalizarea unei recunoașteri: Papa este acum Papă și pentru Beijing, titrează il Giornale.
Un element al legitimității ca autoritate spirituală a suveranului pontif universal, care contribuie la clarificarea scopului pactului, care este „secret”, în măsura în care nu a fost niciodată publicat. Nu este posibilă investigarea cu exactitate a conținuturilor unui acord care ar fi avur nevoie de 24 de luni pentru a fi verificate de părți. Un drum lung, dar ultima parte a traseului a fost afectată de apariția pandemiei, care nu a permis Vaticanului și Chinei să acționeze conform planului.
Câteva lucruri s-au întâmplat: Papa a invitat câțiva episcopi chinezi la Roma; Papa a creat noi episcopii și noi eparhii; Papa a început să vorbească despre posibilitatea unei călătorii în China; tot Bergoglio a mulțumit autorităților chineze pentru eforturile lor de a combate răspândirea COVID-19. Acestea nu sunt indicii banale, ci fapte capabile să povestească mai bine ceea ce s-a decis prin „acordul provizoriu”. Cel mai probabil, în document este scris negru pe alb că Papa are puterea de a numi prelați, de exemplu. Înainte de septembrie 2018 nu a fost posibil să afirmăm acest lucru. Dar acum care este situația? Indiscreția lansată joi în cotidianul „Corriere della Sera” de către Massimo Franco povestește despre modul în care „Dragonul” și Sfântul Scaun vor să își acorde mai mult timp pentru a face fiecare evaluările necesare. SARS-CoV2 a servit ca barieră naturală pentru desfășurarea normală a afacerilor diplomatice. Iar septembrie nu mai este luna potrivită pentru a constata cum a decurs.
Frontul conservator și tradițional continuă să își întindă brațele, semnalând pericolul situației. Cei care se opun acordului susțin că Biserica Catolică nu ar trebui să secondeze ambițiilor chineze, vizând mai degrabă acceptarea suferinței, iar apoi să joace un rol în reconstrucția post-comunistă, dacă va fi cazul. Principalul teoretician al acestei idei este cardinalul Joseph Zen, fost arhiepiscop al Hong Kongului care, spre deosebire de ceea ce a ales Sfântul Scaun, a trecut de partea protestelor tinerilor și la televiziunea RAI: „Noi bătrânii suntem împotriva violenței, dar tinerii sunt gata să moară”, a spus cardinalul, care a intrat în controverse cu Secretariatul de Stat de la Vatican din cauza ideilor diferite despre „acordul provizoriu”, scrie il Giornale.
Dacă ar câștiga Joe Biden în Statele Unite, discursul s-ar simplifica
„Pactul secret” nu este relevant doar în ceea ce privește lucrurile avute în comun din punct de vedere spiritual cu comunitatea catolică chineză, care pentru unii poate fi numită acum „pacificată” și care pentru alții suferă, în schimb, consecințele unui acord care ar fi sporit suferințele, dar este important și la nivel geopolitic. În mai multe circumstanțe, ne-am ocupat de debutul unui „nou război rece”. Donald Trump, în calitate de lider al „puterii dominante”, și Xi Jinping, în fruntea „puterii emergente”, au avut deja oportunitatea de a se confrunta reciproc la nivel economic, care este terenul pe care se joacă jocul principal al epocii noastre. Dar acum polarizarea dintre cei doi giganți ar putea deveni din ce în ce mai tangibilă. Ce va face Biserica Catolică?
Papa Francisc, precum și secretarul de Stat de la Vatican, Pietro Parolin, este, de altfel, un teoretician al multilateralismului diplomatic. Senzația este că Ecclesia nu vrea să arunce pe geam ceea ce a construit în ultimii doi ani. Pe scurt, un „capriciu occidentalist” nu va fi susținut. Iată de ce reînnoirea „acordului provizoriu” este cel mai posibil scenariu. Și Statele Unite? Conform mai multor lovituri de teatru, ultima vizită a lui Mike Pompeo la Vatican a servit, de asemenea, pentru a se informa despre poziția Sfântului Scaun.
Într-o posibilă imagine dicotomică între Orient și Occident, care va fi opțiunea preferată a Vaticanului? O întrebare la care multilateralismul – așa cum a subliniat însuși Franco – nu poate răspunde în manieră directă. Apoi, în noiembrie vor avea loc alegerile prezidențiale: dacă ar câștiga Joe Biden, discursul s-ar simplifica. Poate la Vatican unii chiar speră să câștige.