Este o constatare poate un pic tristă: este mai mult decât clar că ne îndreptăm către un ethos în care educația, ca proces, nu mai are, în majoritatea cazurilor, nicio tangență cu profitabilitatea.
Spun asta după o serie de evenimente petrecute atât pe la noi cât și pe afară pe care aș vrea să le trec într-o scurtă revistă ca pe niște piese de puzzle ale unui tablou expresiv: tinerii, cel puțin cei din România, nu mai cred că educația le poate asigura un viitor decent, pentru că dacă aveau acest sentiment, rezultatele de la Bac din acest an nu erau atât de catastrofale.
Apoi, să aruncăm un ochi la ce s-a întâmplat săptămâna aceasta: Steve Jobs, o minte sclipitoare și de o genialitate care se naște o dată la 1000 de ani, a insistat de multe ori pe ideea că nu a terminat nicio facultate, fapt ce nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai de succes manageri din lume ai secolului său.
Mă rezum la aceste două aspecte, deși exemplele ce indică o ruptură de paradigmă în ceea ce privește optica asupra procesului de formare pot continua.
Este evident că, de-a lungul istoriei au mai existat cazuri izolate de oameni de succes care au ajuns în vârf fără să urmeze o formare anume. Dar cu toate acestea, societatea ne-a obișnuit că pregătirea și formarea, școala în general, te ajută să devii de succes, deci profitabil. Această viziune de masă începe să intre într-un proces care va duce, cel mai probabil, până la polul opus.
De fapt, poate că acest lucru nu este ceva neapărat rău: o viziune în care succesul vine automat în urma școlirii nu este creativă. Pe de altă parte, nici nu trebuie mers până în extrema în care educația să devină doar o formalitate. Dimpotrivă, poate că ar trebui perfecționată astfel încât să aducă profit. Și aici mă refer, în mod special, la școala din România.
Sau poate totuși ar trebui urmată această nouă schemă paradigmatică, această nouă ordine, și ar trebui încurajate creativitatea și drumul spre succes în afara sistemului educațional.