În 2011, circa 4.000 de pușcași italieni, spanioli, germani, americani și francezi au plecat acasă cu trofee de vânătoare din România. Ei generează 65% din veniturile din turismul cinegetic, care sunt de circa șase milioane de euro, spun reprezentanții agenției CondorHunt, axată strict pe acest tip de turism. La prima vedere, turismul cinegetic ar fi o activitate profitabilă, mai ales că străinii preferă vânatul mare, pentru care cheltuie pe puțin 8.000 de euro. O serie de piedici, cum ar fi sporul natural negativ, cheltuielile mari cu întreținerea fondurilor și lipsa promovării frânează dezvoltarea acestui segment. Și trofeele noastre sunt mai ieftine, având în vedere că Ungaria și Spania „vânează“ anual 60, respectiv 150 de milioane de euro din turismul cinegetic.
Paradisul natural, prea sălbatic
Potrivit președintelui Asociației Generale a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România (AGVPS), Neculai Şelaru, România este percepută ca singura ţară sud-europeană în care s-a reuşit conservarea marilor prădători şi a altor specii protejate, dar ofertele de vânat sunt limitate. Cota de recoltă aprobată pentru speciile de interes vânătoresc care trăiesc în libertate sunt mici, din cauza sporului natural negativ, influenţă a numărului mare de prădători în libertate. În Ungaria, sporul natural extras de vânători este de circa 40% raportat la efectivul de primăvară, pe când la noi este de doar 4%. „Vânăm de zece ori mai puţin la acelaşi efectiv de cerbi, fiindcă România rămâne oaza de mari prădători a Europei“, spune Şelaru.
Fără profit pentru gestionarii de fonduri
Veniturile Romsilva, cel mai mare organizator de partide de vânătoare din România, s-au diminuat cu 42% în 2011, față de anul precedent, ajungând la 9,6 milioane de lei. Regia a rămas cu 284 de fonduri de vânătoare, din 524, odată cu modificarea legii fondului cinegetic. Astfel, privații care dețineau mai mult de 50% dintr-un fond de vânătoare au devenit totodată administratori ai acestuia, în locul Romsilva care nu se descurca. „Bilanţul venituri-cheltuieli este în general negativ, fiindcă în libertate cota de recoltă este durabil limitată, iar cheltuielile cu gestionarea, hrana din perioadele critice, paza, medicamentaţia, sunt achitate din banii gestionarului de fond, care nu sunt mulți“, spune directorul AGVPS. În 2010, cheltuielile de întreținere ale fondurilor cinegetice s-au ridicat la 89% din venituri, iar pentru 2011 și 2012, Romsilva se așteaptă la același raport.
„Administrarea privată a fondurilor va permite exploatarea la un nivel mai apropiat de potențialul turismului cinegetic, pentru că România se află în top 4 preferințe de vânătoare în lume, exceptând Africa“, spune Gheorghe Iaciu, om de afaceri pasionat de vânătoare, clasat în Top 300 Capital 2011 pe locul 108. În 2012, acest hobby îl va costa aproximativ 200.000 euro, din care 160.000 euro sunt pentru pază, pro­tecție, hrană și pentru amenajari cine­getice, restul de 40.000 de euro fiind pentru vânătoare în România și Canada. Anul trecut, Iaciu a donat Muzeului Antipa trofee de vânătoare în valoare de 300.000 de euro. Chiar dacă mai e loc de dezvoltare pentru turismul cinegetic din România, antreprenorii au dezvoltat deja afaceri conexe, care țin de confortul unei astfel de activități. Victor Teodorescu a deschis la Olănești Casa Vânătorilor, în care cazează vânători. El spune că 70% dintre cei pe care îi cazează sunt străini și că a observat că pe zi ce trece are tot mai mulți concurenți. Aceasta este doar una dintre modalitățile prin care România își poate crește poten­țialul pe acest segment, având în vedere că singurele sale concurente din Europa sunt Ucraina și Ungaria. Cel mai celebru eveniment de acest tip organizat în România, vănătoarea de mistreți de la Balc, se tine și anul acesta. Pe lista de invitați ai lui Ion Țiriac se afă numeroase personalități internaționale, care vor contribui la creșterea notorietății României ca destinație pentru vânătorii străini.
În curând, România va deveni prima opțiune pentru turism cinegetic în Europa.
Gheorghe Iaciu, om de afaceri și vânător