procesatorii se confrunta cu calitatea slaba a materiei prime agricole furnizate sau, mai rau, cu insuficienta acesteia. Sa ne gandim in acest sens doar la carnea de porc si la lapte. Aparent, piata graului din acest an este cat se poate de normala. Pretul graului a scazut de la valorile extreme din timpul verii, datorita unei productii record. Daca insa comparam piata noastra cu ce se intampla la vecini, observam ca pretul intern al graului este mai mare, lucru anormal in cazul unei productii ridicate si al lipsei unui sistem de interventie pe piata, care sa mentina artificial pretul la valori ridicate. „Platim cu 10% mai mult decat agentii economici din Uniunea Europeana sau tarile vecine pentru graul de panificatie. Una din explicatii este ca, de obicei, calitatea generala a recoltei este scazuta, fapt care scumpeste graul bun de panificatie”, spune Aurel Popescu”, presedintele asociatiei patronale din domeniul industriei de morarit si panificatie, Rompan.”Pretul mediu de achizitie a graului de panificatie din aceasta perioada este de 5.000.000 lei/tona la silozul beneficiarului”, spune si Ilie Gheorghe, directorul general al societatii Spicul. In dolari, aceasta valoare inseamna cam 150 USD/tona. Pretul este mai mare decat cel al graului unguresc incarcat in vapor, in portul Constanta, care este 135 USD/tona! si in Bulgaria graul este mai ieftin, de circa 120 dolari pe tona, in timp ce in Ucraina pretul graului se situeaza sub 100 de dolari pe tona. Pretul de interventie (minim) din Uniunea Europeana este de 101 euro, adica circa 125 de dolari pe tona. In aceste conditii, exportul de grau romanesc este exclus. Ramane de vazut ce se va intampla cu cele 3,5 milioane de tone care depasesc consumul intern, de 4,2 milioane. O parte va fi folosita pentru furaje, dar, daca cifrele Ministerului Agriculturii sunt corecte, stocurile enorme vor determina scaderea pretului intern. Nu doar calitatea recoltei din acest an influenteaza pretul graului. Multi comercianti afirma ca productia comunicata de Ministerul Agricultruii este cu cel putin doua milioane de tone mai mare decat cea reala. In opinia acestora, pretul mare este rezultatul unei oferte scazute de grau.Din pacate pentru industria de morarit, dar si pentru consumatorii de produse fainoase, problemele agriculturii nu se termina aici. „Producatorii agricoli nu au incredere in societatile care detin silozuri pentru ca de multe ori acestea au amestecat in silozuri grane de calitati diferite. Din aceasta cauza, multi fermieri prefera sa-si tina graul in magazii improvizate, unde graul se deterioreaza rapid”, constata Valter Raffini, directorul societatii Eurosiloz, de langa Turnu Magurele, care are o capacitate de stocare de 20 de mii de tone. Pe de alta parte, fermierii nostri platesc taxe foarte mari pentru stocarea marfurilor. De exemplu, primirea si eliberarea marfii din siloz costa in total 5 dolari pe tona, in timp in Uniunea Europeana ambele operatiuni costa doar doi euro. O alta lipsa a agriculturii, care face ca pretul alimentelor sa o ia razna din cand in cand, tine de inexistenta sau ineficienta parghiilor de interventie pe piata. Astfel de instrumente induc un sentiment de siguranta fermierilor, prin garantarea unor preturi minime. Dupa aderarea la Uniunea Europeana, si agricultorii nostri vor beneficia de astfel de scheme, dar pana atunci ei raman in voia sortii. Desi statul a pompat sume considerabile in productia agricola, vanzarea acestei productii ramane o aventura. Cel mai clar exemplu este diferenta substantiala dintre pretul legumelor si fructelor la producator si cel din pietele agroalimentare. Deoarece statul nu a stimulat filiera acestor produse (depozite angro, statii de sortat si ambalat etc.). Nici in cazul graului, autoritatile nu au reusit sa construiasca o filiera viabila, care sa permita circulatia lejera a marfii, crearea transparenta a unui pret real si incasarea rapida a banilor. In Romania, nu functioneaza nici acum o bursa a cerealelor, care sa puna in contact direct cererea cu oferta. Potrivit lui Valter Raffini, nu se gasesc prea multi fermieri profesionoisti, care stiu sa obtina marfa de calitate la preturi competitive. Tocmai aceasta pare a fi cheia problemei. Productia de grau la hectar este de circa trei ori mai redusa decat in Uniunea Europeana. Fara imbunatatirea acestei productii, este greu de crezut ca va exista un pret al graului de care sa fie multumiti atat fermierii, cat si procesatorii. Iar fara o astfel de intelegere, consumatorii au de suferit in continuare: ori se scumpeste painea, ori scade calitatea acesteia.
De ce este graul scump?
· Ministerul Agriculturii a anuntat o productie de 7,7 milioane de tone, dar majoritatea comerciantilor de cereale si a marilor fermieri spun ca productia este mai mica, de circa 5 milioane. Asa se explica, in opinia lor, faptul ca pretul graului este mai mai mare decat la vecini.
· Fermierii tin la pret. Dupa trei ani dezastruosi, multi producatori agricoli spera sa primeasca preturi bune. La asteptarile lor a contribuit si Ministerul Agriculturii, care a recunoscut, inaintea recoltei, pretul „orientativ” de 5.500 lei/kg, fara sa aiba insa parghiile necesare pentru a sustine aceasta valoare.
· Calitatea slaba a unei mari parti din recolta, fapt care a stimulat cresterea pretului pentru graul bun de panificatie.
· Societatile din domeniul stocarii cerelalor ezita sa vanda, asteptand preturi mai bune.
