Daca vreti sa stiti, dupa parerea mea, in toata aceasta tevatura declansata de intalnirea Patriciu-Tariceanu-Macovei (in care s-au repetat obsesiv intrebari si replici de tipul “a stiut..”, “n-am stiut…”) ne-am invartit pana la epuizare in jurul paradoxului mincinosului. Il stiti? “Minte cel care spune ca minte? Daca minte, atunci este fals ca minte cand spune ca minte, deci nu minte. Daca nu minte cand spune ca minte, atunci minte”.
A mintit Monica Macovei atunci cand a insistat ca nu a stiut ca la intalnirea cu Tariceanu va veni Patriciu? A mintit Tariceanu cand a spus ca ministrul Justitiei stia despre subiectul intalnirii din luna iunie a anului trecut cu presedintele Rompetrol? A mintit Patriciu atunci cand a afirmat ca in discutiile cu cei doi nu a fost abordat nici o clipa modul concret in care se desfasoara investigatia asupra companiei sale? A mintit presedintele Basescu atunci cand a spus ca a preferat corespondenta scrisa cu omul de afaceri sau a mintit Patriciu atunci cand a sustinut ca s-a intalnit cu seful statului de trei ori, ultima data chiar intre patru ochi?
In fine, a mintit purtatorul de cuvant al Guvernului atunci cand a afirmat ca atat premierul Tariceanu, cat si ministrul Justitiei au spus adevarul in declaratiile in care au explicat conditiile intalnirii cu boss-ul Rompetrol?
Pana la urma, nici nu mai conteaza cine minte si cine spune adevarul; este clar ca lumina zilei ca intalnirea de pomina nu trebuia sa aiba loc.
Intamplarea a facut ca in plina vanatoare de grupuri de interese, seful statului si seful Guvernului sa fie vizitati de insasi “mama” lui Harry Potter, scriitoarea britanica J.K. Rowling. Daca ar mai fi stat doar cateva zile la Bucuresti, creatoarea imaginarei scoli de vrajitori Hogwarts ar fi putut vedea ca la noi dosarele grele apar si dispar fara sa fie nevoie de baghete magice. Pentru ca in politica damboviteana regulile jocului sunt facute de cei care au cheia de la “Camera Secretelor”.
