Adept al teoriei economice dezvoltată de John Maynard Keynes, Krugman consideră că politicile discutate de liderii politici ar trebui să meargă în direcția adoptării unor pachete de stimulare a economiei, care să încurajeze consumul, ceea ce ar duce la creșterea veniturilor din taxe și, implicit, a încasărilor bugetare.

"De unde să vină creșterea economică și a numărului de joburi?", se întreabă profesorul Krugman, care arată că nici măcar exporturile Germaniei nu pot încuraja o creștere economică la nivelul zonei euro dacă prima economie de pe continent adoptă măsuri de austeritate.

"Exporturile nu pot exploda în cazul în care statele creditoare implementează la rândul lor politici de austeritate, care vor arunca Europa într-o gaură neagră a recesiunii", spune Krugman.

Și pentru a-și susține argumentele împotriva unor măsuri de austeritate implementate în Germania, Krugman amintește de faptul că ultima dată când Germania a adoptat măsuri de austeritate a fost în timpul cancelarului Heinrich Brüning, în anii ’30, iar aceste măsuri au înrăutățit și mai rău criza din Germania de la vremea aceea și au constituit puntea prin care a fost numit cancelar Adolf Hitler, în ianuarie 1933.

"Acum, nu vreau să spun că mă aștept să se întâmple ceva atât de rău în Europa secolului al XXI-lea. Dar există o mare prăpastie între ceea ce are nevoie moneda euro pentru a supraviețui și ceea ce liderii europeni intenționează să facă, sau cel puțin ceea ce discută. Dat fiind faptul că există această prăpastie, e greu de găsit motive pentru optimism", încheie Krugman editorialul său din NY Times.

Profetul crizei: "Marx a avut dreptate. Capitalismul se poate autodistruge"

Și pentru că tot am vorbit mai sus de economistul Paul Krugman care și-a adus aminte de cele mai negre momente ale istoriei recente pe care le-a pus în legătură cu criza economică, amintim și de Nouriel Roubini care a șocat cu o declarație făcută pentru Wall Street Journal și care a fost intens mediatizată

Capitalismul se poate autodistruge", spune profetul crizei, care subliniază faptul că Marx a avut dreptate într-un anume fel.