Înainte de a ajunge la opinia publică, gata desecretizate, contractele privatizărilor din energie au ajuns pe masa de lucru a Parchetului, generând un adevărat scandal în presă şi agitaţie în lumea politică şi economică.
Iţele afacerilor sunt transnaţionale, dar ramificaţiile lor duc până în curtea unor deja celebri „băieţi deştepţi“. Grav este că întregul scandal poate duce până la amânarea privatizărilor rămase restante, în ciuda recomandărilor UE, sau poate determina chiar stoparea acestora. Situaţia are precedent chiar şi pe pieţe redutabile, cum ar fi cele ale SUA, Franţa, Canada sau Australia. Dar, la noi, dincolo de interesele strategice privind resursele, problema care se pune, însă, este dacă statul român e în măsură să renunţe la banii încasaţi şi să investească sumele necesare aducerii companiilor energetice rămase la stat pe linia profitabilităţii. Altfel, nu se va întâmpla altceva decât înlocuirea intereselor dubioase din jurul unora dintre privatizări cu interesele şi mai dubioase din jurul administrării companiilor respective de către stat.
La prima vedere, Wolfgang Ruttenstorfer, preşedintele OMV, pare un tehnocrat abil, care ştie să-şi ascundă emoţiile. Încercarea lui de a transforma Petrom într-un jucător regional pe piaţa petrolului s-a lovit, cel puţin deocamdată, de zidul format în jurul modului în care a fost privatizată compania românească. Motiv pentru care, pornirile capitaliste ale şefului OMV par a păli în faţa unor dovezi privind facilităţile acordate de statul român la momentul privatizării Petrom. Facilităţi care au devenit obiect de studiu la CSAT.
Reprezentanţii OMV susţin că, de fapt, opinia publică nu înţelege adevărata dimensiune a Petrom de dinainte de privatizare: „Rata de producţie, în scădere, şi activităţi de explorare aproape inexistente, poziţie necompetitivă în privinţa costurilor şi calităţii, tehnologie învechită care cauza probleme de mediu şi nici o opţiune concretă de extindere internaţională“. Motiv pentru care „Petrom avea nevoie stringentă de investiţii foarte mari şi tehnologie nouă pentru a-şi dezvolta potenţialul în vederea securizării resurselor de energie ale României“, arată Ruttenstorfer. El susţine că, dincolo de mesajele transmise opiniei publice, din punctul de vedere al OMV, „ceea ce este important este compania Petrom. Performanţele companiei sunt foarte importante pentru România şi pentru economia românească. Şi, cu siguranţă, OMV, ca acţionar majoritar, are acelaşi interes puternic“, spune Ruttenstorfer.
Fără a ataca în mod direct OMV, preşedintele României, Traian Băsescu, a chemat la raportul CSAT oficialii responsabili de modul în care sunt gestionate de către stat contractele de privatizare. El a declarat că membrii Consiliului au fost interesaţi de mecanismele prin care s-au încheiat aceste contracte. Şeful statului a mai spus că este evident că sunt suficiente incorectitudini în semnarea contractelor din domeniul privatizării energiei şi al distribuţiei de energie.
„De asemenea, contractul cu Petrom trebuie analizat de instituţiile statului, inclusiv de Parchet“, a spus Băsescu. Ulterior, liderul PSD, Mircea Geoană, s-a pomenit vorbind despre un subiect care gravitează în jurul oamenilor din partidul pe care îl conduce. „Cerem serviciilor de informaţii să ne spună ce ştiu despre contractele din ‘97 până astăzi, de la domnul Tăriceanu – ministrul industriilor, de la domnul Berceanu – ministrul industriilor, până la domnul Şereş sau Dan Ioan Popescu“.
Filaj şi interceptări telefonice „marca“ SRI – aceştia au fost primii paşi în ancheta privind privatizarea Petrom, care acum este în plină desfăşurare la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism. Informaţiile au ajuns la procurori în luna iunie, dar primele acuzaţii oficiale s-au făcut abia în urmă cu o săptămână.
Învinuirile sunt unele deosebit de grave: infracţiuni care aduc atingere siguranţei naţionale. Totul gravitează în jurul bulgarului Stamen Stancev, consultant internaţional acuzat de spionaj economic. Pe „lista neagră“ a Parchetului se mai află alte şapte persoane, în frunte cu Dorinel Mucea, adjunctul şefului Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizare în Industrie (OPSPI) din Ministerul Economiei şi Comerţului. Acestea sunt, cel puţin pentru moment, personajele principale, care, potrivit scenariului întocmit de anchetatori, au pus la cale o adevărată reţea care se ocupa cu licitaţii aranjate, divulgarea unor informaţii clasificate, transferuri ilegale de fonduri – totul în contextul unor privatizări care au avut loc în domeniul energetic. Acuzaţiile nu sunt foarte clare, Parchetul preferând să păstreze tăcerea în acest sens. Cert e că la capitolul „subminarea economiei naţionale“ din Codul penal apar infracţiuni ca trădarea ori spionajul, pentru care legea prevede pedepse care ar băga în sperieţi pe oricine şi care ajung până la detenţia pe viaţă.
Amploarea acestor evenimente anunţă că pe lângă cei opt urmăriţi penal în acest moment, patru români şi patru străini, ne putem aştepta şi ca alte nume grele să apară în acest dosar. Un dosar care retrimite la anunţul desecretizării tuturor privatizărilor din domeniu. Rând pe rând, investitorii din electricitate, cei de la Distrigaz Sud şi Nord şi-au declarat disponibilitatea pentru acceptarea acestui act cu o singură condiţie: existenţa unui consens general. Desecretizarea a trecut drumul şi în curtea furnizorilor privaţi.
Aceeaşi poziţie. Avocaţii susţin însă că „păstrarea confidenţialităţii asupra informaţiilor cu caracter comercial se impune ca o regulă de bază a pieţei în vederea protecţiei intereselor comerciale ale societăţilor comerciale implicate în tranzacţiile pe piaţa contractelor bilaterale, întrucât ajungerea lor în posesia societăţilor concurente ar putea echivala cu eliminarea de pe piaţă a acestor participanţi“.
Investiţii strategice
«Petrom avea nevoie stringentă de investiţii foarte mari şi tehnologie nouă pentru a-şi dezvolta potenţialul în vederea securizării resurselor de energie ale României.»
Wolfgang Ruttenstorfer, preşedinte OMV
Erori cu tâlc
«Sunt suficiente contracte în care s-au făcut erori în ceea ce priveşte garantarea securităţii energetice a populaţiei. Iar cea mai impotantă concluzie este că asemenea erori nu trebuie să se mai petreacă în privatizările viitoare.»
Traian Băsescu, preşedintele României
Ce facilităţi a primit OMV
Toate impozitele, taxele, impunerile, cheltuielile şi reţinerile la sursă de natura obligaţiilor fiscale, datorate de Petrom pentru orice an financiar până la 31 decembrie 2003 inclusiv, şi toate penalităţile aferente, de orice fel, care s-au acumulat până la data de 8 aprilie 2004, au fost plătite sau anulate
Nivelul procentual actual, baza şi metoda de calcul a redevenŢelor plătibile de Petrom în conformitate cu Contractele Individuale de Concesiune vor fi menţinute pe o perioadă de zece ani de la data finalizării
Vor rămâne în vigoare până la data de 31 decembrie 2014 regulile prevăzute în Codul fiscal privind provizioanele contabile, amortizarea, cheltuielile deductibile şi regimul de impozitare aplicabil activităţilor de explorare şi producţie petrolieră
Deducerea din punct de vedere fiscal pentru dezvoltarea şi modernizarea explorării, cercetării şi producţiei de ţiţei a 35% din valoarea producţiei calculate pe baza numărului de tone de ţiţei produs
Desecretizare, dar nu şi amânare a vânzărilor
Investitorii sunt dispuşi să dezvăluie „secretele“ contractelor, dar cu măsură
Imediat după ce Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) a cerut desecretizarea contractelor, toată lumea a zis „ok“. Nu însă şi când vine vorba de amânarea privatizărilor.
Desecretizarea contractului de privatizare a Petrom a declanşat bulgărele publicării tuturor contractelor de privatizare a utilităţilor. Dar companiile implicate s-au arătat dispuse să facă publice documentele respective, fără obiecţii majore. „Enel, ca un bun cetăţean al acestei ţări, s-a angajat să respecte legislaţia şi, reglementările din România. Dacă ni se va solicita – împreună cu alte companii – să îndeplinim această cerinţă, o vom face, cu siguranţă“, au declarat pentru Capital oficiali ai companiei italiene. „Oricum, va trebui ca atât Enel, cât şi Electrica, celălalt acţionar al Enel Electrica Banat şi Enel Electrica Dobrogea, să îşi exprime acordul formal şi să agreeze procedurile necesare pentru a îndeplini această cerinţă“, se arată într-un comunicat al Enel. Aceleaşi luări de poziţie publice vin şi din partea E.ON (Distrigaz Nord, Electrica Moldova) sau Gas de France (Distrigaz Sud).
Uşurinţa cu care cumpărătorii implicaţi în privatizări au acceptat poate fi explicată prin faptul că, într-adevăr, contractele vor fi făcute publice dar nu şi anexele acestora şi, aşa cum preciza ministrul Şereş, cu siguranţă nu planurile de afaceri. „În mod normal, toate contractele de acest tip includ confidenţalităţi asumate de ambele părţi. Pe de altă parte, însă, este dreptul publicului să fie informat despre cum au fost înstrăinate activele statului“, spune Markus Piuk, avocat coordonator al casei de avocatură Schoenherr şi Asociaţii. „În alte ţări – şi acum şi în România – Curtea de Conturi este instituţia independentă care trebuie să verifice cum sunt valorificate activele statului. În rest, Parlamentul poate să declanşeze oricând o investigaţie“, adaugă acesta.
Dar dacă publicarea sau nu a contractelor de privatizare poate face obiectul unor discuţii pro sau contra acestei practici, amânarea privatizării, sugerată tot de preşedintele ţării, ba chiar stoparea vânzării unor companii considerate strategice – cum e cazul Romgaz – poate avea impact mult mai grav asupra climatului de afaceri şi chiar asupra afacerilor în sine reprezentate de respectivele companii.
Mai întâi, nu numai că statul nu va avea de încasat, dar va trebui să şi investească în tehnologie pentru a putea menţine companiile din distribuţia de electricitate, de exemplu, la nivelul de performanţă al celor privatizate deja. Până acum, statul a încasat 362 de milioane de euro din vânzarea a patru distribuţii de electricitate. Dacă socotim şi privatizarea celor două distribuţii de gaze şi pe cea a Petrom, suma încasată urcă la aproape 2,5 miliarde de euro. Ar mai fi de vândut, conform calendarului agreat cu Uniunea Europeană şi Banca Mondială, patru distribuţii de electricitate, trei complexe energetice şi Romgaz, pe o sumă aproape similară cu cea încasată până acum. „Privatizarea utilităţilor este extrem de importată pentru climatul de afaceri, pentru că arată retragerea statului din economia românească şi liberalizarea acesteia. Mai mult, toţi aceşti investitori interesaţi au fost la rândul lor companii de stat, care, privatizate cu un partener potrivit, au devenit jucători regionali. De ce nu ar putea fi urmat modelul acestora?“, se întreabă Piuk. „Numai că timpul trece şi peste cinci ani va fi mult mai greu decât acum“, conchide acesta.
Şi ei au fost la stat
«Toţi aceşti investitori interesaţi de utilităţi au fost la rândul lor companii de stat care, privatizate cu un partener potrivit, au devenit jucători regionali. De ce nu ar putea fi urmat modelul acestora?»
Markus Piuk, avocat coordonator, Schoenherr şi Asociaţii
