Parchetul European, confruntat cu titanica provocare a investigării fraudelor în vremea unui „Plan Marshall” pandemic. Schimbările istorice din UE au loc în ritmul crizelor existențiale. Iar criza Covid-19 nu seamănă cu nimic altceva.
În timp ce statele membre își pregătesc planurile și reformele pentru a se putea bucura de fondurile de redresare, marile beneficiare fiind Italia și Spania, Uniunea Europeană avansează simultan în crearea unui Parchet european eficient în lupta împotriva fraudei economice.
Deși bazele proiectului au început să fie așezate cu mult înainte de apariția virusului, instituția, care trebuia să înceapă să funcționeze în noiembrie anul trecut, nu s-a urnit încă din cauza unor continue întârzieri și neconcordanțe.
La cârma Parchetului European împotriva fraudei (EPPO, acronimele în limba engleză), însărcinat cu anchetarea, urmărirea penală și trimiterea în judecată a celor responsabili pentru infracțiuni împotriva intereselor financiare europene, se află românca Laura Kövesi, numită procuror general în 2019 de către Parlamentul European (PE) și Consiliu, ea fiind un simbol anticorupție în țara sa.
Parchetul European, confruntat cu titanica provocare a investigării fraudelor
În fiecare an, UE pierde din venituri în jur de un trilion de euro – adică în jur de 2.000 de euro per cetățean european – din cauza fraudei și a evaziunii fiscale, conform estimărilor instituțiilor europene. Mai exact, Comisia Europeană a raportat în 2018 o pierdere de 140 de miliarde de euro din veniturile din TVA. Se preconizează că aceste cifre se vor amplifica drept urmare a pandemiei și a gestionării fondurilor de recuperare.
În această săptămână, EPPO a anunțat un acord de colaborare cu Europol, agenția UE de aplicare a legii, pentru a lupta împreună împotriva infracțiunilor împotriva bugetului UE, inclusiv a criminalității organizate și a fraudei transfrontaliere.
Dată fiind calitatea sa de centru de informații al UE privind criminalitatea, „cooperarea noastră cu Europol este un instrument strategic pentru a lupta mai ferm cu cei care încearcă să fure bani de la cetățenii europeni”, subliniază comunicatul Parchetului european.
Până în prezent, urmărirea penală a infracțiunilor, cum ar fi frauda cu TVA, a fost responsabilitatea exclusivă a procurorilor naționali din statele membre care, însă, nu aveau jurisdicție dincolo de frontierele lor. La rândul lor, instituții precum Europol sau oficiul UE antifraudă, OLAF, nu aveau autoritate juridică de a acționa.
„Multe dintre anchetele EPPO se vor baza pe documente și instrumentări efectuate de aceste instituții”, apreciază Dragoș Tudorache, europarlamentar român al grupului liberal Renew Europe, pentru Europa Hoy. Tudorache a participat marțea trecută la o ședință la care chiar Kövesi a apărut în fața comisiilor pentru Justiție (LIBE) și pentru Control bugetar (CONT) ale Parlamentului European.
Peste 2.000 de cazuri pe an
Având în vedere cele aproape 2.000 de dosare care ar putea fi deschise de Parchetul European (cu sediul la Luxemburg), conform estimărilor procuroarei Kövesi, deputații din comisia LIBE din PE acuză Consiliul că a făcut tot posibilul pentru a se asigura că EPPO nu va reuși: lipsa fondurilor, insuficiența personalului și amestecul în procesul de selecție al procurorilor.
„Membrii Parchetului European ar trebui să fie numiți pe baza rezultatelor unei evaluări efectuate de un grup independent de experți la nivel european. Problema este că nu a luat Consiliul în considerare aceste evaluări, și nu o singură dată, ci de mai multe ori, ci s-a bazat pe informații false”, spune Tudorache.
Cu cât procesul de nominalizare este întârziat mai mult, subliniază el, cu atât mai multe „suspiciuni vor plana asupra la intereselor din spatele Consiliului”.
Comisia Europeană a cerut ieri statelor membre să evite alte întârzieri la începerea operațiunilor Parchetului European împotriva fraudei, creat în 2018, la care participă în prezent doar 22 din cele 27 de capitale. „Comisia dorește să vadă acest lucru în prima jumătate a anului.
În decembrie am cerut deja (țărilor) să numească procurori și să aplice legislația necesară”, a spus comisarul pentru Justiție, belgianul Didier Reynders, în câteva cuvinte pentru EFE. „Este esențial ca banii din bugetul european să fie cheltuiți bine și protejați împotriva fraudei”, a adăugat el.
Printre cei întârziați se remarcă Bulgaria, Belgia și Portugalia, care acum deține președinția rotativă a Consiliului. În iulie anul trecut, guvernul socialist al lui António Costa a promovat numirea lui José Guerra, împotriva recomandării unui „grup consultativ” european independent, care optase pentru Ana Carla Almeida, pe criterii de experiență și competențe profesionale.
Împotriva verdictului consiliului de experți, Lisabona a prezentat candidatura lui Guerra în toamna anului 2019, cu falsuri în CV-ul de procuror al acestuia.
Probleme de CV
Eurodeputații din Partidul Popular European, de centru-dreapta, și din Renew Europe, liberali, au cerut Executivului explicații pentru ceea ce s-a interpretat ca o numire politică, departe de aspirațiile de independență ale noului Parchetul General European.
În rândul socialiștilor, potrivit surselor partidului, aceștia îi acuză pe popularii portughezi că vor să prejudicieze începutul președinției portugheze a Consiliului, într-un moment atât de decisiv pentru Uniune.
În culise, cu mare discreție, Kövesi se străduiește să pună în funcțiune Parchetul, în fața unui scenariu care poate fi critic atunci când vor sosi fondurile de recuperare. Nu îi va fi ușor, cum nu i-a fost nici în fruntea Direcției Naționale Anticorupție (2013-2018) din România, una dintre cele mai corupte țări din UE, alături de Bulgaria și Ungaria, potrivit ONG-ului Transparency International. Obișnuită să facă istorie – nu degeaba a devenit cel mai tânăr procuror general din România – acum se confruntă cu provocarea vieții sale, arată publicația spaniolă ABC.
„Sunt foarte încrezător în munca dnei Kövesi, a făcut o treabă foarte bună în România, ani de zile, urmărind corupția, dar Parchetul are nevoie de resurse”, conchide compatriotul său, Tudorache. Reputația instituției și, în consecință, și a UE, depinde de voința de a fi lăsată să reușească.
Sursă foto: Inquam Photos/ Octav Ganea
