În primul rând, este deasupra oricărei îndoieli competența Curții în această materie, din simplul motiv că așa prevede însăși Constituția. Art. 82(1) stabilește că „Rezultatul alegerilor pentru funcția de Președinte al României este validat de Curtea Constituțională”. Nițel mai jos, tot în Constituție, Art. 146(f), prevede că CCR „Veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și confirmă rezultatele sufragiului.”

Decizia CCR bazată pe rapoartele serviciilor de informații

Așadar, CCR îi revine sarcina de a valida sau invalida rezultatul alegerilor pentru funcția de Președinte al României și poate confirma sau infirma rezultatele sufragiului. Hotărârea Curții de anulare a alegerilor prezidențiale a fost luată după ce judecătorii constituționali au luat act de conținutul celor cinci rapoarte desecretizate ale serviciilor de informații prezentate în ședința CSAT. Foarte posibil, au mai luat în secret act și de alte informații, după cum au lăsat să se înțeleagă surse bine conectate la subiect. Decizia a fost una luată cu unanimitate, fapt foarte important, potrivit EVZ.

Foarte pe scurt, hotărârea Curții, așa cum reiese din Motivare, s-a întemeiat pe faptul desprins din cele cinci rapoarte, potrivit căruia „Procesul electoral a fost viciat pe toată durata desfășurării lui”. Din aceleași rapoarte, Curtea a mai reținut și că „Principalele aspecte imputate procesului electoral privind alegerea Președintelui României din anul 2024 sunt cele privind manipularea votului alegătorilor și distorsionarea egalității de șanse a competitorilor electorali”.

Cert este că impactul politic și social al hotărârii CCR este unul imens. Nu dezvolt, este la vedere. Mai mult mă interesează motivele pentru care s-a ajuns aici. Cred că cel mai important este acela clădit pe îndelete de amorțeala instituțiilor statului. Absolut legal, Călin Georgescu ar fi putut fi tras la răspundere penală pentru fapte petrecute în văzul tuturor, în baza unui dosar penal deschis acum doi ani, consecință a unor declarații publice grave.

Declarațiile publice controversate ale lui Călin Georgescu

Acest dosar fusese deschis după repetatele declarații publice făcute de candidat, în care erau evidențiate meritele istorice ale legionarilor, în general, ale căpitanului Corneliu Zelea Codreanu, în special. Fără niciun echivoc, Călin Georgescu i-a numit pe Ion Antonescu și Corneliu Zelea Codreanu a fi „eroi naționali” și „martiri ai neamului”.

Din motive pe care nu le cunosc, dar aș fi curios să le aflu în toate detaliile, unele pe care le bănuiesc a ține de influențe și presiuni exterioare instituției, dosarul lui Călin Georgescu a fost închis rapid de Parchetul General. Explicația oficială a fost în principal că „Fapta nu este prevăzută de legea penală”.

Nimic mai fals! Legea este cât se poate de clară: „Fapta persoanei de a promova, în public, cultul persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, precum și fapta de a promova, în public, idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi.”

Ei bine, să ne oprim cu atenția la ultimele trei cuvinte din prevederea legală citată mai sus: „Interzicerea unor drepturi”. O asemenea interdicție s-ar fi materializat cu siguranță într-un asemenea caz, în prima dintre cele enunțate de Art. 66 – Cod Penal, „Conținutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi”: „Dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice”.

Dacă Parchetul General și-ar fi îndeplinit atribuțiile legale, dacă ar fi respectat litera și spiritul legii, nimic din ceea ce vedem astăzi, nu ar fi fost nici măcar de imaginat.