Parcurile industriale, reglementate prin Legea nr. 186/2013, au multiple avantaje ca instrumente de investiţie. Prevederile legislative actuale conferă dezvoltatorilor, titulari sau rezidenţi ai parcurilor industriale, o serie de facilităţi de natura scutirilor de la plata impozitului pe terenuri, impozitului pe clădiri sau de la plata taxelor pentru eliberarea autorizaţiei de construcţii, precum şi o serie de alte facilităţi specifice.
Puţini dintre dezvoltatorii de pe piaţa românească cunosc conceptul de parc industrial în înţelesul său juridic. Şi mai puţini au apelat în mod concret la acest instrument juridic, care promite să confere titularului scutiri de taxe şi impozite şi care, cel puţin la nivel conceptual, s-a născut din nevoia de a încuraja investiţiile şi de a accelera dezvoltarea economiei. Dincolo de barierele birocratice, parcul industrial poate susţine dezvoltarea segmentului imobiliar prin avantajele pe care le conferă.
Legea nr. 186/2013 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale defineşte parcul industrial ca zona delimitată în cadrul căreia se desfăşoară activităţi economice, de cercetare ştiinţifică, de valorificare a cercetării ştiinţifice şi/sau de dezvoltare tehnologică, agroindustriale, logistice şi inovative, industriale etc., într-un regim de facilităţi specific.
Acordarea titlului de parc industrial se face prin ordin al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, după verificarea îndeplinirii condiţiilor de fond şi de formă impuse de lege, la solicitarea fondatorilor parcului industrial. Solicitarea se transmite către Direcţia pentru politici fiscale şi bugetare locale din cadrul acestui minister.
Legea are în vedere atât posibilitatea de dezvoltare a unor parcuri industriale noi, cât şi clasificarea ca atare a unor platforme industriale deja existente, constituite înainte de 22 decembrie 1989.
În ceea ce priveşte criteriile de acordare, merită menţionat faptul că terenul afectat parcului industrial trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să aibă o suprafaţă compactă de minimum 5 hectare;
b) să fie în proprietatea sau în concesiunea fondatorului, administratorului sau a rezidenţilor parcului industrial, ori să se afle în administrarea/folosinţa acestora.
c) să aibă acces la un drum european, național, judeţean sau şosele ocolitoare de centură;
d) să nu fie afectat de nicio sarcină sau dezmembrământ al dreptului de proprietate privată, cu excepţia servituţilor de trecere şi ipotecilor constituite în vederea finanţării investiţiilor cu privire la parcul industrial.
Condiții și facilități
Obţinerea titlului de parc industrial este condiţionată de obţinerea unui acord de principiu din partea unităţii administrative teritoriale din raza parcului industrial, de un aviz de principiu eliberat de autorităţile de mediu precum şi de prezentarea, alături de alte documente, a unui studiu de fezabilitate.
Obţinerea titlului de parc industrial atrage o serie de beneficii având natura unor măsuri de ajutor de stat. Legea reglementează următoarele facilităţi:
a) scutire de la plata taxelor percepute pentru modificarea destinaţiei sau pentru scoaterea din circuitul agricol a terenului aferent parcului industrial;
b) scutire de la plata impozitului pe terenuri, corespunzător terenului aferent parcului industrial;
c) scutire de la plata impozitului pe clădiri, corespunzător clădirilor care fac parte din infrastructura parcului industrial;
d) cu acordul autorităţilor publice locale, scutiri, de la plata oricăror taxe datorate bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale pentru eliberarea oricăror certificate de urbanism, autorizaţii de construire şi/sau autorizaţii de desfiinţare de construcţii pentru terenurile şi clădirile din infrastructura parcului, ce fac parte integrantă din parcul industrial;
e) alte facilităţi ce pot fi acordate, potrivit legii, de autorităţile administraţiei publice locale.
Facilităţile se pot acorda atât pentru investiţiile deja realizate, cât şi pentru investiţii în curs de realizare, procedura şi condiţiile de acordare fiind reglemenate de Ordinul ministrului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nr. 2980 din 2013 privind aprobarea condiţiilor de acordare a măsurilor de sprijin pentru investiţiile realizate în parcurile industrial. Facilităţile prevăzute de lege vor fi stabilite pentru fiecare solicitant în parte de către unitatea administrativ teritorială (primăria) din raza parcului industrial prin eliberarea unui acord de principiu.
Administratorul parcului industrial are obligaţia de a redacta un raport anual privind calculul facilităţilor primite. Raportul se transmite către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice și se publică pe site-ul propriu.
Trebuie menționat faptul că reglementările cu privire la parcurile comerciale pot conduce în practică la aplicarea lor birocratică de către autorităţile administrative. Cu toate acestea, facilităţile care pot fi accesate prin indermediul acestui instrument pot justifica abordarea unui model de business cu focus pe parcul industrial.
70 de parcuri industriale erau înregistrate pe teritoriul României, la jumătatea anului trecut, cu cea mai mare concentrare în judeţele Prahova, Braşov şi Cluj, conform datelor Ministerului Dezvoltării Regionale.
