Fără a avea pretenția unui ghid de călătorie, rubrica noastră vă propune să descoperiți atât locuri noi din lume, cât și să vă ofere câteva sfaturi din perspectiva unui călător. Dacă în primele episoade pe care le-ați citit până acum v-am prezentat două orașe spaniole destul de cunoscute, deși nu atât de vizitate precum Barcelona ori Madrid, astăzi ne vom îndrepta spre o zonă cu siguranță mai puțin populară ca destinație de călătorie, respectiv Almeria/parcul natural Cabo de Gata.
Nu vă vom recomanda neapărat să vă planificați o întreagă vacanță în zona aceasta, însă o oprire de câteva zile ar merita cu siguranță. Așa cum v-am obișnuit, ni se pare foarte important să trecem un pic prin istoria locală astfel încât să înțelegem felul în care s-au dezvoltat orașul și locuitorii săi. Astfel, precum o însemnată parte a Spaniei moderne, Almeria a fost fondată în anul 955 d.Hr, de către mauri. Aceștia au urmărit dezvoltarea Almeriei ca un port însemnat în vederea asigurării atât a apărării coastei mediteraneene, cât și ca punct de schimb comercial. În secolul al XI-lea, orașul s-a dezvoltat până la aceea că epoca a fost descrisă în mod plastic astfel: “Când Almeria era Almeria, Granada nu era decât ferma sa”. Evident, poziționarea sa a făcut-o râvnită astfel că orașul andaluz a fost supus mai multor încercări de cucerire, una dintre acestea fiind purtată de către creștini (A doua Cruciadă) şi ducând la ocuparea sa în 1147. Totuși, importanța s-a văzutprin aceea că a fost recucerită imediat si păstrată de arabi până în 1489, când a fost definitiv cucerită de forțele creștine conduse de Isabella I de Castilia și Ferdinand II de Aragon. După o perioadă de relativă scădere economică, Almeria și-a regăsit importanța odată cu descoperirea unor minereuri în zonă. În prezent, zona se bazează pe turism, dar mai ales pe agricultură. Mai precis, serele întinse pe suprafețe imense aprovizionează o mare parte din Europa. Dacă veți ajunge aici cu mașina, le veți observa cu siguranță datorită aspectului neobișnuit.
Citiţi şi:
Pentru că subiectul este destul de interesant, îi vom aloca și noi câteva rânduri. Se spune că, privită din satelit, Almeria are o imagine unică de oglindă, imagine construită de acoperișurile de plastic ale zecilor de mii de sere strânse una lângă cealaltă. Numită chiar și grădina de iarnă a Europei, zona Almeriei a renăscut acoperindu-se cu o prelată semitransparentă de plastic. Astfel, de la un deșert folosit ca fundal pentru spaghetti western, Almeria a devenit o zonă prosperă datorită nevoii de a hrăni o populație din ce în ce mai mare, populație care iși permite din ce în ce mai puțină hrană de calitate. Iar când afirmăm acest lucru, ne bazăm pe felul în care sunt produse roșiile în ianuarie ori castraveții în martie, mai precis fără ca acestea să atingă vreodată pământul, ci crescând din pungi umplute cu substanțe al căror aport nutritiv este considerat a fi perfect echilibrat, nici mai mult nici mai puțin de cât ar fi nevoie. Poate că dacă ajungeți in zonă, o excursie la o asemenea seră v-ar ajuta să vă reconsiderați obiceiurile alimentare, potrivit guardian.co.uk.
Trecînd totuși peste considerațiile de ordin agricol și întorcându-ne la subiectul articolului nostru, veți descoperi un oraș tipic regiunii Andaluciei, mult diferit față de zonele turistice, gen Barcelona sau Madrid.Cursul vieții este mai lent, iar cei ce caută agitația unui oraș mare nu o vor găsi aici. Ce veți găsi va fi autentica curgere a timpului din zona sudică a Spaniei, cea văzută in filmele vechi. Oamenii sunt relaxați, își respectă cu sfințenie siesta și, în general, își duc viața în cel mai liniștit fel cu putință. Asta nu înseamnă că n-o să aveți ce face ca turiști în Almeria, ci doar că va trebui să vă adaptați la “fusul orar local”. Considerat ca al doilea mare castel din sudul Spaniei, după Alhambra, Alcazaba este cel mai important obiectiv al orașului. Construit de către mauri între secolele X-XI, Alcazaba este un complex ce servea atât ca apărare, cât și ca loc în care se exercita conducerea orașului. Pentru a ajunge la Alcazaba din centrul orașului, veți avea plăcerea de a trece prin cartierul La Chanca, zonă ce păstrează atât arhitectura, cât și atmosfera musulmană. De la casele în întregime văruite alb, până la ușile și ferestrele colorate, totul vă va introduce în atmosfera parcă mai potrivită cu Marocul. Având o comunitate eterogenă, formată atât din spanioli, dar și din romi ajunși aici la începutul secolului al XX-lea, laolaltă cu imigranți marocani, La Chanca reprezintă unul dintre locurile ce vă vor rămâne în memorieprin pitorescul său.
Citiţi şi:
Intrând în Alcazaba printr-unul dintre turnurile sale, pe măsură ce urcați spre partea mai înaltă, veți descoperi o panoramă minunată asupra întregii zone a Almeriei, lucru ce vă va ajuta să înțelegeți rolul său de apărare. Privind prin crenelurile zidului și având în fața ochilor cartierul La Chanca, este foarte ușor să vă întoarceți în timp aproximativ 1000 de ani, pe vremea când arabii stăpâneau zona și o apărau împotriva atacurilor duse de cruciații creștini. Vederea până în largul mării Mediterane va contribui la imaginea de ansamblu, iar vapoarele ce se văd astăzi în portul din apropiere pot fi lesne înlocuite de corăbiile creștinilor, asediind orașul. Continuați-vă plimbarea prin interiorul cetății și veți descoperi cele trei rânduri de ziduri, adăpostind pe rând populația civilă in cazul unui asediu, apoi sediul conducerii, armata, moscheea, iar în a treia și cea mai bine protejată parte se găsește un castel ridicat ulterior pentru a asigura apărarea în cazul unor atacuri de artilerie. Primele două sunt construite de arabi, iar construcția părții a treia este ordonată de către Isabella I de Castilia și Ferdinand II de Aragon.Înăuntrul cetății puteți găsi gradinile arabe, atât de specifice culturii respective, cu nelipsitele surse de apă prețuite în orice loc pe care l-au întemeiat. Totodată, veţi observa cisternele de apă, o casă arabă reconstruită fidel, precum și multe, foarte multe flori cultivate cu grijă și îndulcind aspectul pietrelor. Ca pont, priviți cu atenție spre zidul ce pleacă în dreapta, pe dealul din spatele său am zărit la un moment dat o mașină căzută în prăpastie, ale cărei resturi au fost lăsate intenționat acolo.
Citiţi şi:
Dacă ați avut ocazia de a ajunge în Almeria după ceva zile petrecute fie într-un oraș aglomerat precum Barcelona, fie într-o stațiune populară precum Benidorm, parcul natural Cabo de Gata va fi acel loc pe care vi-l doreați pentru câteva momente de relaxare totală. Sigur, expresia „parc natural” sună destul de pretențios atunci când veți ajunge în el, la aproximativ 25 kilometri de Almeria, iar la fața locului veți descoperi peisajul specific sudului Spaniei, respectiv sol roșu, stânci, cactuși și soare, mult soare. Da, nu este chiar parcul natural la care vă așteptați, însă merită să-i dați o șansă, veți descoperi un colț de Andalucie așa cum poate unii și l-au imaginat. Înaintați cu mașina (se presupune că ați închiriat una, în caz contrar e mai greu de ajuns aici – există totuși un autobuz care face legătura între Almeria și Cabo de Gata, iar un altul care merge de la o plajă la alta), lăsați pe o parte a drumului orășelul San Jose și mergeți pe drumul îngust și pietruit spre una dintre cele aproximativ 30 de plaje din zonă.
Alegeți-vă una dintre ele, dar țineți cont de câteva aspecte importante:
- Unele dintre plaje sunt exclusiv pentru nudism
- Majoritatea nu sunt amenajate așa că va trebui să vă luați la voi cele necesare (apă, mâncare etc) (maşina poate fi parcată la intrarea pe plajă, existând locuri special amenajate, totusi neîncăpătoare câteodată)
- Puteti merge de pe o plajă pe alta și pe jos, dar majoritatea sunt despărțite de elemente naturale de relief așa că va trebui să folosiți mașina sau autobuzul
- Respectați-i pe cei cu care împărțiți plaja
Dintre cele mai cunoscute şi recomandate ar fi Playa de los Genoveses (a apărut în câteva filme cunoscute, se spune că este cea mai bună din zonă), apoi Playa Monsul (cunoscută pentru diverse formațiuni de roci modelate de vânt), Cala del Barronal (nudism), dar și multe altele dintre celelalte plaje existente.
Iar dacă la prânz ori spre finalul zilei vi s-a făcut foame, vă recomandăm o oprire în San Jose, un oraș de aproximativ 200 de oameni. Cu siguranță că, întorcându-văde la plajă, veți avea la un moment dat o privire de deasupra orașului, privire care nu va fi una fugitivă, ci vă va rămane adânc în memorie. Cu un aspect ce aduce a Creta, San Jose se încadrează perfect în tabloul parcului natural, păstrând în mod voit un aspect cât mai apropiat de natură, aerul său relaxat fiind întreținut și de locuitorii săi, un mix fermecător între spanioli, italieni, nemți și englezi. Mergeți pe străduțele sale în pantă și veți ajunge la un mic port. Acolo sunt câteva bodegi unde merită să vă așezați pentru o masă ce va dura cu siguranță. V-am recomanda orice tip de pește au în ziua respectivă (întrebaţi cu încredere), puteți fi siguri ca este proaspăt întrucât folosesc doar ceea ce prind pescarii locali. Într-adevăr, după cum am mai menționat și în episoadele trecute, mâncarea proaspătă și gustoasă are prețul ei, dar puține lucruri se pot compara cu o lubina (biban) proaspătă, gătită pe grătar, doar cu ceva sare de mare și un strop de lămâie presărate deasupra, acompaniate de un pahar de vin alb rece.Dacă peștele nu e preferatul vostru, încercați Secreto iberico (o bucată de carne de porc, tăiată din zona din spatele gâtului porcului, şi gătită pe grătar) sau de ce nu, miel la grătar. În mod evident, ca în orice zonă aflată în apropierea mării, fructele de mare sunt la mare preț. Merită cu siguranță o degustare pentru că nimic nu se compară cu ingredientele proaspete. Se spune că dacă ceva este proaspăt, atunci singurul ingredient necesar este sarea, însă la asta am adăuga şi un pahar de vin. Cum încercăm întotdeauna să vă recomandăm soiuri specifice zonei, în Andalucia vă puteți bucura de vinuri licoroase, specifice, dată fiind expunerea la soare. Dintre acestea, cel mai cunoscut este sherry, un vin fortificat foarte cerut mai ales în Anglia. Vi-l recomandăm in cantități mici, iar la ce mâncare îl acompaniați este strict alegerea voastră – se potrivește la salate, la jamon ori la desert, în funcție de tipul său; nu ezitați să cereți părerea chelnerului.
Cât despre chestiunile administrative, în Almeria se poate ajunge fie cu trenul din Malaga (acolo unde există zbor direct low cost din București), fie cu o mașina închiriată, fie cu avionul, însă cu escală.
În speranța că v-am deschis apetitul spre a descoperi un loc nou, aşteptăm și poveștile voastre.