Profesia de asistent maternal este recent aparuta in Romania. Spre deosebire de alte ocupatii care se dezvolta natural, ca urmare a nevoilor pietei muncii, jobul „mama de
profesie” a fost conceput in cabinetele Guvernului, dupa un model patentat cu mult timp inainte in strainatate.
Practic, s-a nascut printr-un act juridic (Legea nr.108/1998), ca alternativa de ocrotire a copiilor aflati in grija unor institutii medicale (parasiti in sectii de spital, maternitati), centre de plasament, dar si a celor proveniti din familii care se confrunta cu situatii de criza, abuzati sau care vagabondeaza. Motivele care au determinat crearea acestei noi forme de ingrijire a copiilor au fost nu numai de ordin material – costuri mult mai mici pentru stat –, ci si moral. Copiii dati, chiar si temporar, in ingrijirea unei familii se dezvolta armonios si pot fi integrati in societate mult mai usor.
Profesia a „prins” insa destul de greu la noi. Au concurat lipsa educatiei individului pentru implicarea in problemele comunitatii, dar si nivelul scazut de trai. Multe dintre persoanele atestate ca asistenti maternali profesionisti au fost atrase de perspectiva castigului material si a continuitatii vechimii in carnetul de munca. Desfasurarea acestei activitati presupune incheierea unui contract de munca din care decurg toate drepturile prevazute de lege: un salariu lunar, asigurari sociale si, de ce nu, posibilitatea de a iesi la pensie din aceasta meserie.
Si barbatii vor sa fie mame
Directoarea generala de la Directia judeteana pentru protectia drepturilor copilului Galati (DJPDC), dna Lidia Gabriela Nica, considera ca a trebuit sa faca eforturi mari pentru mediatizarea acestei profesii spre a atrage solicitanti. „Dupa un an de experienta in identificarea, selectarea si formarea asistentilor maternali, pot sa spun ca in judet nu se inregistreaza un numar mare de femei interesate de aceasta activitate.
Am pornit cu 30 de asistente maternale, in aprilie ‘99, si in continuare am identificat inca 20 de persoane pe care vrem sa le formam. In bugetul pe acest an am cuprins 80 de asistente in judet.” Inspectorul de specialitate de la aceasta directie, dl Aurel Lefter, spune ca a inregistrat chiar si o solicitare din partea unui barbat: „Fusese restructurat de la combinat si era in cautarea unui loc de munca. Conditiile de locuit si de ingrijire nu erau insa adecvate. Traia singur, era divortat…”.
Evaluarea competentelor persoanelor care vor sa obtina un atestat de asistent maternal este un proces complex si de durata. Se desfasoara pe mai multe luni (aproximativ trei), timp in care persoana selectionata urmeaza un program de instruire, furnizat de o institutie specializata, agreata de DJPDC.
La Galati, se ocupa de formarea „mamelor profesioniste” Fundatia Sfantul Vasile cel Mare. Presedinta acesteia, dna Mihaela Vasile, este incantata de calitatea femeilor care vin la cursuri. „Toate provin din randul somerilor. In prima serie am avut si tinere de 20 de ani si mame cu mai multi copii, de peste 40 de ani. Una dintre cursante fusese chiar top model. Provin din toate categoriile sociale si au pregatire diversa: de la studii medii pana la studii universitare. Toate au insa un atribut comun, fara de care nu se poate practica aceasta meserie: dragostea pentru copii.”
Iubirea lor are doua taisuri. Plasamentul copiilor se face, de regula, pe termen scurt: de la cateva luni, pana la cativa ani. Asistenta maternala nu are voie, apoi, sa infieze copilul. Ratiunea pentru care a fost pregatita in aceasta meserie o constituie tocmai preluarea altor si altor copii aflati in dificultate, pentru a fi reintegrati social. Despartirea de ei este, cel mai adesea, greu de suportat de mamicile de cariera, chiar daca au fost scolite pentru a face fata cu succes si acestor momente.     
O mamica de cariera
Dupa ce i-au plecat copiii pe la casele lor, Tudorita Valache a vrut sa umple intr-un fel golul ramas in suflet. „Am doi copii: un baiat de 25 de ani si o fata de 27. Acum doi ani au plecat, ca mai toti tinerii de pe aici, sa lucreze in Grecia. Plangeam toata ziua de dorul lor.” Vazand un anunt intr-un ziar despre posibilitatea de a lua in plasament un copil, s-a sfatuit cu sotul sau si, peste trei luni, a venit acasa cu Georgian. Un baietel de opt ani, provenit din leaganul de copii Unirea. Mama, decedata in urma
unui avort, tatal recasatorit. La fel ca si ceilalti patru frati ai sai care se afla acum in orfelinat, Georgian fusese abandonat pe strada. „Era un copil tacut si speriat cand l-am luat in primire. Statea trist si nu comunica cu nimeni. La opt ani nu stia sa deosebeasca dulcele de sarat sau, macar, gustul laptelui. Stia doar ca este baiat”, isi aminteste mamica lui de acum.
In doua luni s-a schimbat complet. Merge la scoala si se straduieste sa invete primele litere ale alfabetului. Dna Valache a avut mari probleme pana i l-a acceptat invatatoarea la ore, dat fiind nivelul lui de dezvoltare. A trebuit sa insiste mult pentru a fi acceptat in randul copiilor normali. Nici vecinii nu au dovedit mai multa intelegere. In loc sa aprecieze efortul sau de a creste un copil cu probleme, ei ii reproseaza ca a adus in bloc „aurolaci”. Ba chiar isi incurajeaza propriii copii sa-l respinga la joaca. Dar inimoasa asistenta maternala n-a cedat presiunilor. Mai mult chiar, a mai luat in ingrijire un copil.
Bogdan are noua ani si a fost crescut, pana nu de mult, de o alta „mamica temporara”. Aceasta a nascut si, pentru ca au aparut complicatii, nu s-a mai putut ocupa si de el. Afland de la inspectorul DJPDC ca in viitorul apropiat Georgian va fi infiat de o familie din Italia, dna Valache s-a gandit ca ar fi bine sa-l ia si pe Bogdan. Cei doi copii se au acum ca fratii. Ei ii arata dnei Valache atata afectiune cum putine mame adevarate cred ca au parte. O iubire adunata ani la rand, pe care nu au avut cui sa o daruiasca.