Conditiile de trai si lipsa ofertelor de munca din Romania i-au pus pe ganduri pe parinti. Acestia au inceput sa-si pregateasca odraslele inca de la varste fragede pentru a da piept cu Occidentul. Meditatiile le sunt servite acum copiilor tocmai in acest scop. "Baietelul meu, Ciprian, a dat de curand examenul de capacitate. A trecut cu 8,70. De doi ani face meditatii la engleza si germana. Face pregatire si in domeniul informaticii. Vreau sa plece cand termina liceul in Germania sa studieze sau
Conditiile de trai si lipsa ofertelor de munca din Romania i-au pus pe ganduri pe parinti. Acestia au inceput sa-si pregateasca odraslele inca de la varste fragede pentru a da piept cu Occidentul. Meditatiile le sunt servite acum copiilor tocmai in acest scop. „Baietelul meu, Ciprian, a dat de curand examenul de capacitate. A trecut cu 8,70. De doi ani face meditatii la engleza si germana. Face pregatire si in domeniul informaticii. Vreau sa plece cand termina liceul in Germania sa studieze sau chiar sa munceasca acolo. Va sta la unchiul lui. Ce sa faca aici?, se intreaba Mariana Oprescu, din Cugir.
In afara matematicii, fizicii, chimiei etc., acum sunt la mare cerere meditatiile la limbi straine (cel putin trei), informatica si chiar marketing, protectia mediului, relatii publice. Chiar de la clasele primare copilul trebuie deprins sa foloseasca informatiile pe care le acumuleaza, sa creeze din ele, sa le poata sintetiza si analiza. Familiile de romani stiu mai bine decat statul roman ce meserii sunt la mare cautare atat in tara, dar mai ales peste hotare. Pentru asta ei apeleaza din timp la profesori care cunosc bine cerintele Occidentului. O sedinta de doua ore de meditatii costa intre 80.000 si 150.000 lei. Pe saptamana, se practica in jur de trei-patru astfel de sedinte. Deci pe luna, numai pentru un copil, un parinte ajunge sa plateasca pe meditatii peste doua milioane lei pe luna. „Elevii care sunt pregatiti la un inalt nivel si care participa la olimpiade internationale, in cea mai mare parte pleaca din tara, la universitati celebre din intreaga lume”, afirma Liliana Preoteasa, director in Ministerul Educatiei Nationale.
Pe de alta parte, conferentiarul Adrian Dafinei, care pregateste de multi ani olimpici la fizica, sustine ca in ultimii ani din tara au plecat cel putin 100 de fizicieni, elevi, studenti si profesori sa studieze la cele mai renumite universitati din lume. La mare cautare sunt si economistii si juristii. Fata de 2.760 de absolventi cu studii economice, cati erau la sfarsitul lui 1993, anul trecut numarul acestora depasea 22.800 de studenti. De zece ori a crescut si numarul celor care au terminat dreptul.
Chiar daca cererea de astfel de meserii este mare, multi economisti si juristi raman fara un loc de munca sau profeseaza altceva. Cei care reusesc sunt tocmai aceia care au urmat si o pregatire acasa, in paralel cu scoala. Ioan Mihailescu, rectorul Universitatii Bucuresti si presedintele Consiliului National de Evaluare si Acreditare Academica, este de parere ca trebuie regandita lista specializarilor academice pentru ca piata nu poate inghiti anual 60.000 de economisti si juristi.
Un studiu finantat de PHARE arata ca somajul afecteaza la noi, in special, tinerii. Doua treimi din someri provin din grupa de varsta 15-19 ani. In ultimii opt ani, piata muncii din Romania a actionat pe de o parte pentru a proteja nivelul ocuparii pentru grupele de varsta centrale, iar pe de alta parte nu a fost capabila sa furnizeze oportunitati suficiente pentru cei nou intrati pe acesta piata. O statistica MEN arata ca din 100 de elevi romani, doar jumatate termina liceul. Exista in prezent circa 100.000 de absolventi de facultate, dintre care 30.000 de la universitati particulare. Absolventii de liceu sunt in jur de 200.000 pe an. Cati dintre acestia au ocupat un loc de munca este greu de spus, pentru ca nici o institutie din Romania nu detine o astfel de evidenta. Ministerul Educatiei Nationale de-abia acum s-a gandit sa inceapa un studiu in acest sens pe care intentioneaza sa-l termine pana la toamna.
Ca parintii investesc bani grei pentru a-si indrepta copiii catre Occident demonstreaza si faptul ca universitatile particulare, care acum percep taxe de la 500 dolari in sus, pe an, sunt luate cu asalt de candidati.
Chiar si scolile generale private, care functioneaza fara autorizatie, au ramas fara locuri libere. Interesul pentru sectorul particular este dat de speranta parintilor ca in schimbul taxelor pe care le suporta , copiii vor primi o pregatire ce le asigura locuri in cursa de New York. Dar, ca in orice investitie a tranzitiei romanesti, piata ofertelor scolare nu duce lipsa de escroci.
Mirajul Vestului nu tine de moda
In opinia sociologului Alfred Bulai, preocuparea parintilor de a-si pregati copiii pentru a da piept cu Occidentul, imediat ce au terminat un liceu sau o facultate in Romania, este o situatie cat se poate de normala. „In orice societate exista astfel de gandiri. La noi, dorinta de succes a explodat imediat dupa 1990. Populatia simte mult mai bine pulsul pietei si se reorienteaza mai repede decat institutiile de stat”, spune Alfred Bulai. Invatamantul de stat, in conditiile in care functioneaza astazi, este un invatamant de supravietuire. Asa cum declara sociologul, invatamantul romanesc este intarziat cu decenii fata de sistemele occidentale. In primii ani dupa 1990, s-a pastrat aceeasi filosofie comunista. S-au infiintat catedre noi, s-au suplimentat locuri in domenii care nu mai aveau cautare, fara ca la baza sa existe studii despre cat poate si ce poate absorbi piata muncii. Din dorinta de a avea o diploma, asa cum se purta pe vremuri, multi tineri au ocupat acele locuri, iar dupa terminarea facultatii au ingrosat randurile somerilor. In Occident, diploma conteaza mai putin. Angajarea se face mai mult pe baza competentelor, abilitatilor si a felului in care candidatul stie sa sustina un interviu. Si-au gasit mult mai repede un loc de munca studentii mediocri, care au stiut cum sa-si promoveze propria imagine si cunostintele, decat „tocilarii”. In SUA, diploma conteaza numai atunci cand provine de la Harvard, Stanford etc… Ce este foarte important este scrisoarea de recomandare, care, acolo, are valoarea unei adevarate institutii. Dar ce conteaza cel mai mult este ceea ce stii sa faci.
Adriana Halpert, Marina Dohi