Din ce în ce mai mulți părinți români aleg să plece la muncă în străinătate. Această decizie poate aduce un trai mai bun, dar și separarea de copii. În acest context, părinții au obligații legale importante pe care adesea nu le cunosc.

Obligațiile legale ale părinților care pleacă în străinătate

Potrivit legislației românești, atunci când părinții pleacă din țară pentru o perioadă lungă, trebuie să desemneze o persoană care să preia responsabilitățile părintești. Această măsură are rolul de a asigura bunăstarea copilului și de a-i proteja drepturile.

Părinții sunt obligați să notifice serviciul public de asistență socială cu cel puțin 40 de zile înainte de plecare. În această notificare, trebuie să indice persoana care se va ocupa de copil. Această obligație se aplică și tutorelui legal.

”Părintele care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuiește copilul, care urmează să plece la muncă în străinătate, are obligația de a notifica această intenție serviciului public de asistență socială de la domiciliu, cu minim 40 de zile înainte de a părăsi țara” și ”are obligația de a transmite de îndată serviciului public de asistență socială din raza de domiciliu notificarea cu privire la desemnarea persoanei care se ocupă de întreținerea copilului pe perioada absenței sale”.

Cerințe pentru persoana desemnată

Persoana care va avea grijă de copil trebuie să îndeplinească anumite criterii. Trebuie să fie adult, membru al familiei extinse sau să aibă o legătură strânsă cu copilul. De asemenea, trebuie să ofere un mediu sigur din punct de vedere material și emoțional.

”Persoana desemnată potrivit art. 104 alin. (2) trebuie să facă parte din familia extinsă sau dintre rudele, altele decât cele de gradul III inclusiv, afinii, prietenii familiei ori ai familiei extinse a copilului față de care acesta a dezvoltat relații de atașament sau alături de care s-a bucurat de viața de familie, să aibă minimum 18 ani și să îndeplinească condițiile materiale și garanțiile morale necesare creșterii și îngrijirii unui copil”, spune legea.

Conform legii, „persoana desemnată trebuie să facă parte din familia extinsă, să aibă minimum 18 ani și să îndeplinească condițiile necesare creșterii și îngrijirii unui copil”.

Validarea alegerii de către instanță

Instanța de tutelă are rolul de a valida alegerea persoanei desemnate pentru îngrijirea copilului. Aceasta poate decide transferul temporar al autorității părintești pe durata absenței părinților.

Pe lângă aceste obligații, legea oferă și măsuri de sprijin pentru copiii ai căror părinți lucrează în străinătate. Serviciile publice de asistență socială furnizează consiliere și informații părinților, precum și persoanelor desemnate, referitoare la drepturile și responsabilitățile acestora.

În plus, autoritățile, ONG-urile și alte instituții pot lansa proiecte finanțate din fonduri publice sau europene pentru a ajuta acești copii. Aceste inițiative pot include diverse servicii, precum suport educațional și psihologic, activități recreative, sprijin material pentru educație, programe de educație parentală și rețele de intervenție locală. De asemenea, se pot desfășura cercetări privind migrația și impactul acesteia asupra copiilor.

Legea oferă, de asemenea, măsuri de sprijin pentru copiii ai căror părinți lucrează în străinătate. Serviciile publice de asistență socială oferă consiliere atât părinților, cât și persoanelor desemnate.

Consecințe ale nerespectării obligațiilor

Conform legislației din România, mai multe instituții sunt responsabile pentru supravegherea îngrijirii copiilor ale căror părinți lucrează în străinătate. Acestea includ serviciile publice de asistență socială, școlile, instanțele de tutelă și autoritățile locale.

Ignorarea acestor responsabilități poate duce la repercusiuni legale serioase. Părinții riscă acuzații de neglijență parentală, ceea ce poate rezulta în sancțiuni sau chiar în pierderea drepturilor părintești. De asemenea, absența unei îngrijiri corespunzătoare poate avea un impact negativ asupra dezvoltării emoționale și psihologice a copiilor, generând sentimente de abandon și insecuritate.

Colaborarea cu instituțiile implicate în educația și îngrijirea copiilor este esențială pentru a asigura respectarea drepturilor acestora.