S-au intalnit la Viena. Florentin Banu (32 de ani) plecase, in 1990, in Austria cerand azil politic, dar cu o tinta clara: sa castige bani. A fost sofer de taxi, o meserie care-i permitea mai mult sa priveasca la minunatiile Occidentului si mai putin sa guste din ele.
in scurt timp, era clar ca marele ban se face din afaceri, indiferent daca esti in Austria sau in Romania. S-a dus din fabrica-n fabrica, propunand directorilor afaceri la Timisoara. A avut putin succes; apoi a intalnit omul potrivit: Johann Wiener, Hans pentru prieteni. Director de productie la Candita, o cunoscuta marca de dulciuri si in special napolitane din Austria, Johann Wiener (40 de ani) era tipul managerului vestic. Profesionist, harnic si bine platit, dar condamnat sa munceasca pentru altii, intr-o piata unde nu mai poti sa arunci un ac, Wiener avea un singur vis: sa lucreze in propria-i firma. in Romania insa? „Ja, a spus Hans, cu atat mai bine”. Fara sa stea mult pe ganduri, si-a dat demisia din banoasa functie de manager si a batut palma cu Florentin Banu.
Succes scris cu pistolul
pe masa?
Apoi, a aparut Joe IBC SRL, o societate cu cinci asociati: Florentin si fratele sau, Daniel Banu, unchiul sau, Vasile Chiriac, un vechi coleg de scoala, Nicolae Riza, si Lavocent, o firma pe care Johann Wiener, din ratiuni fiscale, a inregistrat-o in Elvetia. Primele utilaje de ambalat au fost aduse din Austria, si tot de aici, foile de napolitane si cremele. Napolitanele purtand marca Vienna Wafers au inceput sa fie ambalate intr-un garaj.
Incredibilul succes al napolitanelor Joe este astazi istorie. Societatea avea 12 angajati in 1994, acum are peste 400. Joe a ajuns una dintre cele mai cunoscute marci nationale si, cu siguranta, cea mai cunoscuta marca de napolitane, pe care alti producatori incearca in zadar sa o plagieze. Cifrele vorbesc si ele de priza la public a apetisantelor dulciuri: vanzarile au crescut de la 7 milioane DM, in 1995, la 30 milioane, in 1998, adica dublu cat avea firma Candita in momentul demisiei lui Hans Wiener. „E aproape incredibil”, exulta Florentin Banu, privind inapoi.
Fostul sofer de taxi are, intr-adevar, ceea ce si-a dorit si chiar mai mult. Insa, Hans Wiener nu-i mai este nici prieten, nici asociat. Ruptura intre cei doi a intervenit in octombrie 1997, a doua zi, isi aminteste Hans Wiener, dupa ce primele camioane cu napolitane Joe treceau granita pentru un transport la primul contract de export spre Germania. Atunci, spune Wiener, Florentin Banu l-a intampinat in biroul sau cu urmatoarele cuvinte: „Hans, iti multumesc. Nimeni n-ar fi putut face ce-ai facut tu, dar de maine nu mai calci in Chisoda si nici in Romania”. Ca sa-si intareasca cuvintele, Banu ar fi scos pe masa chiar si pistolul sau cu gaze, ceea ce, evident, omul de afaceri timisorean neaga. „A fost, intr-adevar, o cearta dupa ce i-am comunicat lui Hans ca nu mai avem nevoie de el in firma. Certurile intre el si unchiul meu m-au pus in situatia sa aleg, si acum nu-mi pare rau”.
Rolul lui Wiener in punerea pe picioare a afacerii Joe nu este negat de Banu: „A venit cu tot know-how-ul firmei austriece Candita, a stiut de unde si ce trebuie achizitionat, dar intr-un an de zile tot ce facea el puteam sa fac si eu. Wiener obisnuia sa se creada insa deasupra tuturor si in acest mod certurile cu asociatii erau prea dese pentru a merge mai departe impreuna”. Wiener crede, dimpotriva, ca Florentin Banu a dorit inca de la inceput sa faca din Joe o afacere de familie, imediat ce fabrica va fi fost pusa pe picioare. „A fost totul pus la cale de la inceput, iar eu am gresit acceptand sa intru in afacere pe pozitie de minoritar”, spune Wiener.
Ca intotdeauna, adevarul se afla, probabil, undeva la mijloc. Cert este doar ca, in 1998, Florentin Banu s-a despartit cu totul de Wiener, platindu-i acestuia aproximativ doua milioane DM, pentru cele 32 procente detinute de austriac in Joe IBC. Partile sociale astfel achizitionate au fost impartite intre restul asociatilor. in acest mod, credea tanarul om de afaceri, o data si pentru totdeauna, „cazul Wiener” va fi inchis.
O parte din angajatii
de la Joe au trecut la Bega
Se pare ca Florentin Banu si-a facut gresit socotelile. Hans Wiener s-a intors anul trecut pentru a participa la licitatia organizata de FPS pentru 49,8% din actiunile societatii Bega Pam din Timisoara si a castigat, platind chiar cu banii primiti pe partile sociale de la Joe. Florentin Banu este convins acum ca fostul sau asociat a cumparat Bega Pam cu un singur scop: sa atace Joe pe piata napolitanelor. De altfel, el insusi ar fi dorit sa cumpere producatorul de produse de panificatie din Timisoara, insa a renuntat fiindca a considerat afacerea nerentabila.
Poate ar fi trebuit sa se gandeasca mai bine. Sau, precum Hans Wiener, mai putin. La doar o zi de la semnarea contractului cu FPS, in martie a.c., Hans Wiener a demis intreaga echipa manageriala si a inlocuit-o cu o echipa tanara, cei mai multi dintre fostii angajati de la Joe. A adus o noua linie de fabricatie pentru prajituri si si-a majorat participarea sa la peste 70% din capitalul social. A inchis trei mori si a concentrat intreaga activitate in una singura. A disponibilizat 400 de angajati din 1.250. A adoptat o nou politica de distributie, asemanatoare cu cea de la Joe, si a inceput sa importe materie prima de calitate din import.
Prea sever? Probabil, dar Bega Pam apare acum intr-o cu totul alta lumina decat cu sase luni in urma. Produsele fara sansa au fost oprite de la fabricatie, iar altele au fost scoase pe piata sub alt ambalaj si cu alta calitate. Sistemul de distributie a fost regandit, apropiindu-se mult de cel practicat de Joe. Urmarea: vanzarile s-au dublat de la 6 miliarde lei in 1998 la aproape 12 miliarde, in ultimele sase luni. Un contract de export in Polonia este deja in derulare pentru magdalenele produse cu noua linie de fabricatie adusa de Hans Wiener.
Cu toate acestea, Bega Pan poate fi cu greu privita ca o amenintare pentru piata lui Joe IBC. Napolitanele in ciocolata, „Danut”, cunoscute in vestul tarii inca din vremea comunismului, desi au o piata stabila, ar putea cu greu sa se ridice la statutul de vedeta castigat de Joe. „N-avem de gand sa facem un produs vedeta, care sa scoata de pe piata napolitanele Joe, caci s-ar putea sa ne consumam energia fara sa reusim”, spune Cristian Cinca, directorul comercial de la Bega Pam si fost director de vanzari la Joe.
Revansa
lui Hans Wiener
Hans Wiener are insa in plan lansarea unei game de dulciuri care sa se adreseze acelei categorii de consumatori ce a facut posibil succesul napolitanelor Joe: cei dispusi sa plateasca mai mult pentru o calitate superioara. Acestea vor purta marca „Johann Wiener Specialitaten”.
Dar, in timp ce Wiener este in plina ascensiune, Banu are deja de infruntat primele semne de oboseala dupa patru ani de crestere. in 1999, Joe are prevazuta pentru prima data, o scadere a valorii vanzarilor. Acestea vor ajunge la 22 milioane DM, cu 8 milioane mai putin decat anul trecut.
Parintii ursuletului Joe si-au spus adio
11 noiembrie 1999, 12:00
Ultima modificare în 11 noiembrie 1999, 14:00
S-au intalnit la Viena. Florentin Banu (32 de ani) plecase, in 1990, in Austria cerand azil politic, dar cu o tinta clara: sa castige bani. A fost sofer de taxi, o meserie care-i permitea mai mult sa priveasca la minunatiile Occidentului si mai putin sa guste din ele. in scurt timp, era clar ca marele ban se face din afaceri, indiferent daca esti in Austria sau in Romania. S-a dus din fabrica-n fabrica, propunand directorilor afaceri la Timisoara. A avut putin succes; apoi a intalnit omul potri
Etichete: arhiva,
banu,
florentin,
Florentin Banu,
hans,
Hans Wiener,
Wiener Borse
Publicat in categoriile: Arhiva
Ne puteți urmări pe Facebook, Telegram sau pe Google News
Publicat in categoriile: Arhiva
Ne puteți urmări pe Facebook, Telegram sau pe Google News
Pentru comentarii sau drept la replică, ne puteți contacta pe pagina noastră de Facebook