Dupa cinci minute petrecute la topitoria Sidex, la 50 de grade Celsius, primul gand e sa gonesti spre aerul si racoarea (?!) din Bucuresti. Ca o ironie a sortii, cei 27 de mii de salariati Sidex transpira la gandul ca, intr-o zi, printr-o imprejurare nefericita, vor fi opriti la intrarea in combinat. Acum patru ani, la Sidex lucrau cu zece mii de persoane mai mult. Pentru acestea s-a facut insa mult prea putin.
Un program de 100 de milioane de euro al UE (Ricop) a depins de Sidex. Fara privatizarea combinatului fondurile ar fi fost iremediabil pierdute. „Judetul Galati este una dintre regiunile care are de-a face cu provocari uriase: este o zona monoindustriala, cu un nivel foarte mare al somajului. Privatizarea Sidex este un exemplu ca se poate raspunde la aceste provocari”, a declarat, la fata locului, Jonathan Scheele, seful Delegatiei Comisiei Europene. Intreaga miza a pariului de 100 de milioane a constat in restructurarea si privatizarea a 69 de intreprinderi si regii de stat. Intre acestea, Sidex a contat 50%. Restul a depins de celelalte societati. Problemele ramase nerezolvate la Siderurgica, Nitramonia, Roman, precum si la noua dintre cele 14 regii de armament (Romarm) vor anula 15% din fondurile initiale, conform primelor estimari.
Pentru acordarea celor 100 de milioane Ricop, a fost cerut capul a 49.000 de salariati. Nu fara compensatii. Prima componenta a programului european a vizat platile compensatorii: 28 de milioane Phare, la care bugetul romanesc avea obligatia sa adauge 42 de milioane euro (in total, 70 de milioane euro). Este important de spus ca somerii Ricop au fost singurii care au mai beneficiat de plati compensatorii, in ultimii doi ani.
Buturuga mica rastoarna carul mare
Ricop a asigurat disponibilizatilor un minimum de supravietuire, in schimb a lipsit suportul promis pentru gasirea altei slujbe. Initial, UE prevazuse 19 de milioane de euro pentru masuri active de ocupare si de atenuare a impactului social, la care s-ar fi adaugat patru+doua milioane euro contributii autohtone. Proiecte in valoare de 3,2 milioane de euro au primit aprobarile finale in martie, dar platile continua sa fie blocate de proceduri birocratice.
Cofinantarea este o conditie obligatorie in procedurile Phare, pentru a cointeresa statul beneficiar si a il face responsabil de utilizarea fondurilor. Aceasta conditie, logica in cazul oricarui program Phare, a devenit imposibila cand a fost vorba de masuri active pentru someri (cursuri de specializare, alte forme de instruire, consiliere). Ajutorul concret pentru specializarea in domenii noi, consilierea pentru gasirea unui loc de munca, ca si suportul moral nu vin nici acum, la mai mult de doi ani de la initierea programului. Cine sa suporte cofinantarea de 10-20 %?
Statul roman s-a spalat pe maini. Prestatorii de servicii de asemenea: camere de comert, fundatii, asociatii, dar si societati comerciale primesc sume de 72 de mii, 80 de mii sau chiar 100 de mii de euro pentru 80% din costuri, dar nu gasesc resurse pentru 10-20%. Eventual, somerii sa isi plateasca singuri partea ramasa neacoperita, pentru a avea acces la cursuri.
In mod paradoxal, se pare ca singurii care tin cu adevarat ca programul sa mearga sunt oficialii europeni. Cand Ricop risca sa fie anulat din cauza absentei privatizarii, au acordat o prelungire de un an. Acum, tot ei sunt cei care se arata dispusi sa faca rabat de la conditia cofinantarii. Problema este ca autoritatile romane nu gasesc formula legislativa pentru a primi bani in noua varianta.
Intarzierile nu sunt mici nici in cazul componentei de IMM-uri (30 milioane euro), desi au alte motive decat financiare. Peste 1.000 de firme mici si mijlocii au participat increzatoare la prima licitatie, din 2000. Vestea buna este ca, dintre proiectele depuse, majoritatea merita sustinute financiar.
„Responsabilii de program analizeaza inca oportunitatea organizarii unei a doua licitatii. Sunt suficiente proiecte bune depuse in cadrul celei organizate in 2000, care sa acopere valoarea intregului fond destinat IMM-urilor”, spune Radu Gavrila, coordonator programe la Delegatia Comisiei Europene la Bucuresti.
Pentru cei ramasi in cursa exista speranta ca banii vor veni in urmatoarele saptamani. Gustul ramane amar pentru cei care nu au mai avut timp sa astepte. Au depus proiectul in 2000, evaluarile s-au prelungit doi ani, intre timp li s-a cerut sa revina cu un morman de hartii. Aproape ca nu isi mai bat capul sa inteleaga de ce s-a mers atat de greu. Daca se mai intereseaza de RICOP, o fac in ideea unei noi licitatii. Pe undeva, spera si intr-o redistribuire a fondurilor. Cum pe componentele de masuri active si sociale interesul a fost mai slab, toata lumea se uita lung inspre fondurile pentru IMM. Sa nu uitam insa ca 15% din totalul programului se pierde din cauza privatizarii. Pentru o noua sansa, esential ramane daca se va organiza sau nu a doua licitatie.
Intre toate componentele RICOP, nota distincta face cea cu destinatie publica. Cu o valoare initiala de 15,5 milioane euro (14 Phare, restul romanesti), programul de Lucrari Publice are ca beneficiari autoritatile locale si urmareste sa creeze locuri temporare de munca in constructii. In judete ca Galati, Brasov, Buzau, s-a dat verde la proiecte.