astfel incat piata a devenit tentanta pentru marile companii europene din domeniu. Acum, patru pariori se dueleaza in Romania, existand semnale ca si alte companii de profil vor urma sa-si deschida birouri la Bucuresti. Vreme de 20 de ani, inainte de 1989, bucuresteanul Dan Crisan si-a jucat aproximativ 8% din salariul lunar de circa 2.000 de lei la sistemul Pronosport. Tragerile Loto nu il atrageau, pentru ca nu se considera un tip norocos, insa Pronosportul era altceva. Ii placea fotbalul, cit
astfel incat piata a devenit tentanta pentru marile companii europene din domeniu. Acum, patru pariori se dueleaza in Romania, existand semnale ca si alte companii de profil vor urma sa-si deschida birouri la Bucuresti. Vreme de 20 de ani, inainte de 1989, bucuresteanul Dan Crisan si-a jucat aproximativ 8% din salariul lunar de circa 2.000 de lei la sistemul Pronosport. Tragerile Loto nu il atrageau, pentru ca nu se considera un tip norocos, insa Pronosportul era altceva. Ii placea fotbalul, citea Sportul in fiecare zi si, cu informatiile pe care le avea, sansele de a nimeri pronosticurile celor 13 meciuri din buletinele de joc erau destul de ridicate. Uneori castiga sume modice, de cateva sute de lei, pe care le reinvestea tot in joc, insa nu a dat niciodata lovitura. Dan Crisan a completat saptamanal bilete de Pronosport, timp de 30 de ani, pana intr-o zi de iunie a anului 1998. De cateva luni, in cartierul Balta Alba, isi deschisese sucursala o casa de pariuri. Traditionalist din fire, Crisan a evitat pentru o vreme noua locatie, dar, incet-incet, gasca de pronosportisti formata in zeci de ani la agentia loto din cartier incepea sa se destrame. Se muta la agentia de pariuri, unde se spunea ca sistemul de joc este mult mai interesant decat clasicul Pronosport. Chiar daca primele case de pariuri s-au deschis la mijlocul anilor 90, adevarata piata a inceput sa se formeze dupa anul 2000, o data cu intrarea in Romania a unor operatori cu putere financiara. In acest moment sunt 22 de operatori de pariuri sportive, care isi impart o piata evaluata de specialisti la aproximativ 120 de milioane de euro anual. Potentialul pietei este insa cu mult mai mare, apropiindu-se de 200 de milioane de euro anual. „In Bucuresti, casele acopera doar 50% din potentialul pietei, iar in tara, in unele orase mari, procentul acesta este de doar 20-25%”, spune Eduard Bieltz, managerul casei de pariuri Wettpunkt. Chiar si asa insa, concurenta dintre operatori este din ce in ce mai evidenta. Totul a inceput in anul 2000, cand cel mai mare operator de pariuri din Austria, compania Wettpunkt, s-a decis sa investeasca in Romania. Existau case de pariuri locale, dar din punctul de vedere al serviciilor oferite inca se vorbea de un stadiu incipient al acestei industrii in Romania. „In trei ani am investit peste trei milioane de euro si am deschis noua sali de pariuri, dintre care cinci in Bucuresti”, spune Eduard Bieltz. Cu toate ca era o piata destul de tentanta, cu multi potentiali pariori care puteau genera incasari importante, marii operatori europeni inca ezitau sa intre in Romania. Dupa investitiile operatorului austriac, lucrurile insa s-au schimbat.
Companiile de pariuri detin 300 de locatii
In acest moment exista patru actori principali pe piata de pariuri autohtona. Cu toate ca a inceput sa opereze abia din anul 2002, compania Astra Sport Bets a deschis aproximativ 200 de sali de pariuri, dintre care 36 numai in Bucuresti. Wettpunkt a incercat sa impuna modelul salilor mari, in care intra foarte multi pariori si in care au loc multe transmisiuni in direct de evenimente sportive. Astra Bettings este o companie cu capital croat care a mizat in special pe o acoperire cat mai larga, investind in cat mai multe locatii de dimensiuni mici. Piata a evoluat ascendent, incasarile companiilor crescand de la un an la altul. In acelasi timp insa si sumele pe care casele de pariuri le plateau pariorilor erau din ce in ce mai mari. „Fata de anul 2000, multi au invatat sa parieze, iar sumele platite sunt din ce in ce mai mari. In ultimul an, de exemplu, incasarile s-au dublat, in vreme ce platile efectuate au crescut de zece ori”, spune Eduard Bieltz. Intre principalii patru actori ai pietei exista insa si unul cu capital romanesc. Casa de pariuri Calcio Par a inceput sa opereze din 2001 in Timisoara. Dezvoltarea a fost insa destul de rapida, firma avand 60 de locatii, dintre care patru in Bucuresti. „Afacerea s-a dezvoltat pe un sistem diferit de al celorlalte case. Calcio Par angajeaza colaboratori persoane juridice, care sub forma unor contracte de prestari servicii preiau biletele pentru firma din Timisoara si isi opresc un comision la vanzare”, explica Elena Tucan, reprezentantul Calcio Par in Bucuresti. Daca pana acum trei ani priveau cu circumspectie piata romaneasca, acum tot mai multi operatori de pariuri importanti din Europa isi manifesta interesul de a dezvolta afaceri aici. Cu incasari anuale de peste 1,5 miliarde de euro, Stanleybet este a patra companie de pariuri sportive din Marea Britanie. Cu cateva luni in urma si-a extins afacerile in Romania si deja se anunta ca unul dintre cei mai importanti jucatori de pe piata. „Acum avem 22 de locatii, din care sapte in afara Capitalei. La finele lunii numarul acestora va ajunge la 30, iar spre sfarsitul anului la 100. Pana acum am investit circa un milion de euro, dar intr-o prima faza aceasta suma se va dubla”, spune Petrica soptelea, general manager la Stanleybet Romania. Daca pana acum o firma mica din domeniu putea supravietui pe piata, aparitia „granzilor” industriei de pariuri europene va crea din ce in ce mai multe probleme companiilor fara resurse financiare serioase. Specialistii spun ca pentru deschiderea unei singure locatii care sa fie competiva pe piata e nevoie de o investitie de aproximativ 10.000 de euro, iar pentru ca aceasta sa fie profitabila, incasarile lunare trebuie sa fie de minimum 10-12.000 de euro. Dezvoltarea rapida a firmelor mari de pariuri care au intrat in Romania si investitiile pe care acestea le-au facut intr-un timp scurt arata ca au planuri cat se poate de serioase in ceea ce priveste piata autohtona. Deja in acest moment se aude ca o alta mare casa de pariuri este interesata de piata romaneasca. „Piata este destul de dinamica. Sunt multe firme mici care apar si dispar, care nu au in spate o companie importanta. Credem ca tentative de a intra pe piata vor mai fi multe, insa doar doi sau trei jucatori importanti vor mai avea loc”, apreciaza soptelea. Pentru Dan Crisan, 8% din banii pe care ii primeste la salariu sunt si acum destinati saptamanal pasiunii sale. Pana intr-o zi de iunie a anului 1998 aceasta era Pronosportul, acum insa nu mai da banii agentiei Loto din cartier, ci unei firme de pariuri. Nici la acest sistem nu a dat lovitura, insa a mai castigat uneori cateva milioane.
Spre deosebire de Pronosport, o casa de pariuri isi asuma niste riscuri. Ele sunt cu atat mai mari cu cat cei care creeaza cotele de pariu sunt mai putin informati sau cu cat rezultatele sunt mai previzibile. Oricat de bun ar fi un bookmaker, el nu poate elimina un lucru foarte clar: intr-o zi sau o saptamana pot iesi toate rezultatele previzibile. Astfel, platile efectuate catre pariori pot fi mai mari decat incasarile, existand situatii in care compania este nevoita sa vina cu bani din rezerve pentru a acoperi pierderile. Firma trebuie sa fie apta financiar pentru a acoperi aceste riscuri, ceea ce explica si faptul ca majoritatea operatorilor de pe piata romaneasca sunt de fapt companii cu capital strain.