Parlamentul European a cerut înăsprirea sancțiunilor adoptate împotriva Rusiei
Moscova, a declarat Weber, continuă „cursul provocărilor periculoase” și pune la încercare răbdarea Occidentului, amplasând trupe la granița cu Ucraina. După cum a afirmat politicanul, niște sancțiuni eficiente ar putea fi deconectarea Rusiei de la sistemul SWIFT sau înghețarea conturilor oligarhilor, conform ng.ru
Liderii europeni, mai cu seamă cancelarul Germaniei, Angela Merkel, și-au exprimat anterior îngrijorarea în ceea ce privește amplasarea trupelor rusești la frontiera cu Ucraina. Răspunsul Kremlinului a fost că militarii circulă pe teritoriul propriei țări și au tot dreptul să facă asta.
Secretarul de presă al președintelui Federației Ruse, Dmitri Peskov, a declarat că „nimeni nu se pregătește să se îndrepte spre un război cu Ucraina și nimeni nu acceptă posibilitatea unui astfel de război”. Totodată, a mai afirmat Peskov, este posibil ca chiar conducerea Ucrainei „să rezolve problema internă prin metode de forță”, lucru periculos pentru Federaţia Rusă.
Rusia afirmă că ea nu este parte a conflictului
În decursul conflictului din Donbas pozițiile și discursul părților nu se schimbă. Rusia afirmă că ea nu este parte a conflictului și de fiecare dată este obligată să reacționeze numai la acțiunile „capetelor înfierbântate” de la Kiev. La rândul său, Ucraina declară că toate acțiunile ei reprezintă un răspuns la prezența militară a Rusiei în regiune. Țările occidentale sunt dispuse să sprijine punctul de vedere al Kievului, iar „formatul normand” al negocierilor încetează să fie eficient –
înclusiv și din cauza tensiunii generale existente în relațiile dintre Moscova și Occident. Este greu de imaginat că Rusia, fiindu-i frică de sancțiuni, își va retrage trupele. Acest lucru ar contraveni întru-totul comportamentului cu care Vladimir Putin i-a învățat pe toți: el nu acționează niciodată sub presiune sau cel puțin nu procedează în așa fel încât să pară acțiuni sub presiune.
Manfred Weber și-a amintit și de sănătatea lui Aleksei Navalnîi – și înrăutățirea stării de sănătate a acestuia ar trebui să constituie un pretext de înăspire a sancțiunilor, este de părere politicianul. S-ar părea că în condițiile problemei nesoluționate a lui Navalnîi și a situației legăturilor cu Occidentului, care amintește de „războiul rece”, Rusia nu are nevoie deloc să creeze noi focare de tensiune.
Însă logica comportamentului Moscovei în problema ucraineană a fost deja stabilită. Donbas este o problemă nerezolvată: Rusia nu poate nici să-l anexeze, nici să-l recunoască independent, nici să-l cedeze Kievului. Cu câteva luni înainte de alegerile parlamentare, elita aflată la putere în Rusia intră într-un joc periculos, deoarece contextul îi poate cere să ia măsuri decisive aici și acum, iar ea, cel mai probabil, ar dori să evite un asemenea scenariu.
Relațiile dintre state reprezintă întotdeauna un echilibru între conflict și compromis
În același timp, tocmai perspectiva sancțiunilor este cea care nu sperie foarte mult autoritățile ruse. Elita aflată la putere în Rusia a trecut deja câteva prin valuri de restricții, s-a obișnuit cu noua normalitate. Mai mult decât atât, pentru partea de forți a elitei situația unui conflict clar, evident cu Occidentul este un mediu natural. Doar dacă se află în acest mediu forțele de securitate pot conduce în mod eficient (cum li se pare lor) țara.
Relațiile dintre state reprezintă întotdeauna un echilibru între conflict și compromis. Tendința spre un compromis înseamnă că orice noi privilegii acordate militarilor și serviciilor speciale încetează să mai fie de actualitate. Atenția se mută în direcția problemelor economico-sociale reale, de capacitatea de ale rezolva depinde încrederea în autorități, iar forțele de securitate pur și simplu nu s-au obișnuit să conducă țara în asemenea condiții.
Sancțiunile sunt un fenomen cu totul diferit. Orice probleme economice pot fi explicate prin presiune externă, orice condiții de lucru mai ușoare ale serviciilor speciale constituie „dușmanul de la poartă”. Asta nu înseamnă că chiar forțele de securitate provoacă în mod deliberat aplicarea sancțiunilor occidentale (deși acest lucru nu poate fi exclus). Însă acest lucru ar putea explica reticența lor de a elimina cauzele care au dus la aplicarea sancțiunilor, de a le reduce impactul, de a încerca obținerea unui compromis. Ei simt mediu în care își pot prelungi și consolida mandatul.
Sursă foto: Dreamstime
