Reprezentanţii grupurilor politice au fost de acord că, din motive diferite, acordul internaţional propus nu era necesar, fiind chiar periculos.
Elmar Brok (PPE, DE) a declarat că "acest acord nu ar fi fost prima noastră alegere pentru soluţionarea acestei probleme. Trebuie să evităm o Uniune divizată şi să garantăm drepturile tuturor instituţiilor".
"Rezolutia noastră este esenţială, deoarece am fi putut evita un sistem interguvernamental. Este paradoxal faptul că, abia s-a uscat cerneala pe "pachetul de şase propuneri economice" (six pack), şi unele state membre vor deja să îl revizuiască prin intermediul unor metode interguvernamentale", a spus Roberto Gualtieri (S&D, IT).
Rezoluția a fost adoptată astfel de către Parlamentul de la Strasboug, subliniindu-se şi potenţialele probleme pe care noul acord, în forma sa actuală, le-ar putea provoca, printre care lipsa legitimităţii democratice. Rezoluţia cere ca parlamentele naţionale şi Parlamentul European să fie implicate în toate aspectele coordonării şi guvernanţei economice în viitor.
Conform Parlamentului European, un acord interguvernamental riscă şi crearea permanentă a unei „Europe cu două viteze“. Pentru împiedicarea acestui lucru, rezoluţia cere ca substanţa oricărui acord de acest gen să fie incorporată în legislaţia UE într-o perioadă de cinci ani.
În cele din urmă, rezoluţia avertizează că această abordare dezechilibrată a crizei pune prea mult accent pe austeritate. Acordul ar trebui să includă angajamente ale statelor membre în favoarea fondului de amortizare, taxei pe tranzacţiile financiare şi în favoarea unui cadru pentru obligaţiunile de stabilitate.