As dori sa imi explicati principalele avantaje pe care ni le ofera Legea nr. 469/2002 cu privire la disciplina contractuala, in ce mod pot fi sigur ca la incheierea unui contract sunt respectate prevederile acestei legi?


Sorin Simion – Craiova




Prin intrarea in vigoare a Legii nr. 469/2002, incepand cu data de 19 august 2002, s-a stabilit cadrul juridic general aplicabil tuturor contractelor de natura comerciala incheiate de comercianti, persoane fizice sau persoane juridice, indiferent de forma de proprietate.



Astfel, legea impune partilor contractante obligatia de a stipula in contractele pe care le incheie, in functie de natura actului juridic, clauze referitoare la: obligatiile asumate, conditii de livrare si calitate, termene, modalitati de plata si de garantare a platii pretului, instrumente de plata, clauze de consolidare a pretului in conditiile inflatiei si devalorizarii monetare, riscul contractual, modalitatile de solutionare a eventualelor litigii aparute in legatura cu contractul. Nu se precizeaza care ar fi sanctiunea omiterii stipularii unor asemenea clauze in contracte, desi textul legii, in acest caz, are o formulare imperativa.



De asemenea, potrivit legii, contractele vor cuprinde clauze privind penalitatile pentru fiecare zi de intarziere, in cazul neindeplinirii obligatiilor de efectuare a platilor in termen de 30 de zile de la data scadentei. Legea permite cumulul acestor penalitati de intarziere cu daunele – interese pe care partile sunt libere sa le insereze in contractele incheiate, insa numai in limita cuantumului sumei asupra careia sunt calculate, daca nu s-a stabilit contrariul prin insusi actul juridic dintre parti.



Aceasta prevedere aduce un element de noutate fata de reglementarile de pana acum, in sensul ca permite partilor sa introduca clauze prin care sa deroge de la regula limitarii cuantumul penalitatilor datorate pentru intarziere. Se poate afirma ca aceasta dispozitie cu caracter de excepte a fost introdusa de legiuitor in scopul descurajarii intarzierii platilor, ea reprezentand o adevarata amenintare pentru debitorul neplatnic.



Termenul de 30 de zile prevazut de lege, in interiorul caruia debitorul poate efectua plata fara a suporta penalitati de intarziere poate fi considerat un termen de recomandare, care s-ar aplica in lipsa de stipulatie contrara in contractul dintre parti. Deci, consideram ca nimic nu impiedica partile sa fixeze in actul pe care il incheie un alt moment de la care incep sa curga penalitatile, in forma unui alt termen sau chiar de la scadenta, precum le dicteaza interesul si in virtutea principiului libertatii contractuale. Odata expirat acest termen, debitorul este tinut la plata penalitatilor de intarziere in cuantumul stipulat, cu incepere de la momentul stabilit in contract sau, in lipsa acestuia, dupa trecerea celor 30 de zile prevazute in Legea nr. 469/2002, adica dupa ultima zi prevazuta pentru efectuarea platii.



Conform prezentei legi, creditorul care detine un titlu executoriu si declanseaza procedura executarii silite prin intermediul executorului judecatoresc, va avea prioritate in satisfacerea creantei, cu exceptia datoriilor garantate cu garantii reale. Titlul executoriu, conform reglementarilor in vigoare, poate fi o hotarare judecatoreasca, contract ce constituie titlul executor, un bilet la ordin sau cec investite cu formula executorie sau un alt titlu. Legea prevede ca este nevoie de prezentarea titlului executoriu “bancilor sau persoanelor juridice care detin valori patrimoniale ale debitorului, sub orice forma ar fi acestea”.



In acelasi timp, articolul 8 stabileste si ordinea in care vor fi urmarite bunurile debitorului, ordine avand caracter imperativ conform interpretarii textului: a) mijloace banesti, inclusiv disponibiliatile aflate in conturile bancare, b) active financiare de orice fel; c) produse finite, materii prime si materiale, mijloce fixe; d) creante si alte valori patrimoniale aflate in circutul civil. in conditiile legislatiei existente, respectarea intocmai a acestei ordini ar avea drept efect o ingreunare a procedurii de recuperare a creantei, dat fiind faptul ca legea impune practic ca pentru executarea fiecarei categorii de bunuri enumerate sa fie derulata o procedura distincta, lucru ce contravine intr-o anumita masura scopului acestei reglementari.



Legea nr. 469/2002 confera totodata organelor de control fiscal ale Ministerului Finantelor Publice dreptul de a sanctiona contraventional nerespectarea nu numai a obligatiilor de efectuare a platilor la scadenta, ci si nerespectarea tuturor celorlalte obligatii asumate, in cazul in care stabileste reaua-credinta a comerciantilor. in aceasta situatie, legea lasa sa se inteleaga ca ramane la latitudinea organului ce aplica amenda contraventionala sa stabileasca buna sau reaua-credinta a comerciantului. Practic, legea nu defineste aici nici buna sau reaua credinta, nu stabileste criterii pe baza carora organul administrativ sa poata decide asupra bunei – credinte, lasand loc arbitrariului si creand posibilitatea pentru organele MFP de a comite acte abuzive.



De asemenea, constituie contraventie si nerespectarea obligatiei comerciantilor de a tine evidenta exacta a platilor pe termene scadente. Nu se precizeaza sub ce forma trebuie sa fie organizata aceasta evidenta, in acest sens prevederile legii fiind deficitare. in toate cazurile mentionate mai sus, organele competente vor putea aplica o amenda contraventionala intre 100.000.000 si 300.000.000 lei.



Se poate remarca, in Legea nr. 469/2002, o alta clauza care ar putea fi considerata subiect de controversa, si anume aceea care obliga bancile sa transmita, la cererea scrisa a instantei de executare sau a executorilor judecatoresti, informatii privind sumele depuse si operatiunile efectuate pe numele persoanelor fizice sau juridice, in cazul in care acestea sunt necesare pentru executarea silita a unei hotarari judecatoresti in materie comerciala. Se poate observa ca aceasta dispozitie (art. 9 al. 2) contravine Legii nr. 58/1998 – legea bancara – mai precis prevederilor ce se refera la respectarea secretului profesional. Astfel, art. 35 al acestei legi prevede ca banca “va pastra confidentialitatea tuturor tranzactiilor pe care le ofera, inclusiv cu privire la identitatea titularilor conturilor – iar art. 37 stipuleaza ca – informatii privind sumele si operatiunile efectuate pe numele persoanelor fizice si juridice vor fi transmise numai titularilor sau reprezentantilor lor legali, iar in cauzele penale in care s-a pus in miscare actiunea penala impotriva titularului, la cererea scrisa a procurorului sau a instantei judecatoresti”.



Alte probleme abordate de Legea nr. 469/2002, modificata de Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 112/2002, sunt dispozitiile ce impun comerciantilor persoane juridice, ca in situatia neindeplinirii in mod intentionat a obligatiilor asumate prin contract, sa sisteze, de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, orice plata reprezentand sporuri, cu exceptia celui de vechime, indemnizatii si premii pentru membrii consiliilor de administratie, directorii generali, directorii generali adjuncti, directorii si directorii adjuncti, precum si achizitii de bunuri mobile sau imobile care nu sunt necesare direct procesului de productie”. Prin aceasta, legea isi propune sa sanctioneze persoana juridica, prin ingradirile aduse chiar persoanelor fizice avand functii de conducere, care au favorizat prin deciziile si comportamentul lor intarzierea platilor si nerespectarea obligatiilor.



De asemenea, legea prevede interdictia oricaror achizitii de bunuri mobile sau imobile si in ceea ce priveste comerciantul persoana fizica. incalcarea acestor prevederi este calificata drept contraventie si se sanctioneaza cu amenda.








Contractul de partaj voluntar eliberat de notariat poate tine loc de titlu de proprietate?

Oana Oproiu – Craiova




Partajul conventional se poate realiza prin acordul de vointa exprimat de catre toti coproprietarii, in sensul incetarii starii juridice a coproprietatii. Conditiile cerute de lege pentru validitatea acestei conventii de imparteala sunt cele cerute pentru validitatea oricarui act juridic civil. Art 730 alin. 1 Cod civil prevede si alte conditii suplimentare pentru validitatea partajului voluntar. Acestea se refera la obligativitatea prezentei tuturor coindivizarilor, chiar si a celor minori sau pusi sub interdictie, cand acestia au incuviintarea autoritatii tutelare sau a ocrotitorului legal, si la acordul tuturor coindivizarilor in ce priveste realizarea impartelii si clauzele conventiei de imparteala. Conform Codului civil, copartasii/coindivizarii pot pune capat starii de indiviziune prin partaj voluntar, “fara indeplinirea unei formalitati”. Astfel, conventia de partaj constituie un act juridic supus principiului consensualismului actelor juridice, el putandu-se incheia in orice forma, chiar si verbal, dovada urmand a se face potrivit dreptului comun, chiar si cu martori, daca partile sunt de acord in aceasta privinta.


Partajul conventional se poate realiza si in cadrul procedurii succesorale notariale Potrivit Legii nr.36/1995 privind notarii publici si activitatea notarala, “daca mostenitorii si-au impartit bunurile prin buna-invoiala, in incheierea finala a procedurii succesorale se va arata modul de imparteala si bunurile succesorale atribuite fecaruia. Actul de imparteala va putea fi cuprins in incheierea de finala sau se va putea intocmi separat, intr-una din formele prescrise de lege”. Conform ultimei parti a articolului citat, legea permite ca partile sa incheie aceasta conventie de partaj in fata notarului public chiar si ulterior procedurii succesorale, acest act reprezentand vointa partilor si constituind titlul de proprietate asupra bunurilor dobandite de fiecare coindivizar.






Cum se calculeaza indemnizatia pentru concediul prenatal, concediul postnatal si concediul de ingrijire a copilului?

Dandu Sergiu – Brasov







Conform Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, concediul pentru sarcina se acorda pentru o perioada de 63 de zile inainte de nastere, iar concediul pentru lauzie pentru o perioada de 63 zile dupa nastere. Cuantumul lunar al indemnizatiei de maternitate este de 85% din media veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare primei zile de concediu medical pe baza carora s-a datorat contributia individuala de asigurari sociale. Baza de calcul pentru indemnizatia pentru cresterea si ingrijirea copilului pana la 1 ianuarie 2006 se determina ca medie a veniturilor din ultimele 10 luni anterioare nasterii copilului, pe baza carora s-a datorat contributia individuala de asigurari sociale in lunile respective.


Potrivit OUG nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului, incepand cu 1 ianuarie 2006, persoanele care, in ultimul an anterior datei nasterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, de pana la 3 ani, precum si o indemnizatie lunara in cuantum de 800 RON. Incepand cu 1 ianuarie 2007, cuantumul indemnizatiei este de 600 RON.


Aceste drepturi se acorda incepand cu ziua urmatoare celei in care inceteaza concediul de maternitate si plata indemnizatiei aferente sau incepand cu data nasterii copilului daca nu sunt indeplinite conditiile pentru acordarea concediului de maternitate si a indemnizatiei aferente.