"Compania pentru care lucrez mă exploatează", spune femeia în vârstă de 50 de ani din oraşul german Stralsund. "Dacă reuşeam să-mi găsesc altceva de muncă eram plecată de mult".

Rata şomajului a atins minimul ultimilor 20 de ani în Germania, modelul nemţesc fiind adesea dat drept exemplu naţiunilor europene care doresc să reducă şomajul şi să devină mai competitive. Dar criticii spun că reformele care au ajutat la crearea locurilor de muncă au contribuit, în acelaşi timp, la extinderea sectoarelor de muncă prost plătite şi a celor temporare, precum şi la creşterea inegalităţii salariale, conform Reuters.

Datele oficiale indică faptul că locurile de muncă ce oferă salarii mici au cunoscut o creştere de trei ori mai mare faţă de alte joburi în intervalul 2005-2010, explicând de ce "miracolul locurilor de muncă" nu a dus la cheltuieli mai mari decât în trecut.

Plata în Germania, unde nu există un salariu minim la nivel naţional, poate fi şi sub un euro pe oră. "Am avut şi persoane care câştigă 55 de cenţi pe oră", a declarat Peter Huefken, şeful agenţiei pentru ocuparea forţei de  muncă din Stralsund, el fiind primul care a dat în judecată angajatorii pentru salarii prea mici.

Germania încă se distanţează puternic de restul zonei euro

Chiar dacă angajaţii din Germania sunt mai puţin predispuşi la sărăcie comparativ cu cei din zona euro, acest risc este în creştere: 7,2 la sută dintre muncitori au câştigat atât de puţin, încât au fost în prag de sărăcie în 2010, comparativ cu un procentul de 4,8 la sută înregistrat în 2005. Procentul este încă sub media zonei euro, de 8,2 la sută. Dar numărul muncitorilor săraci a crescut mult mai repede în Germania decât în întreaga eurozonă.

Contrastul dintre nivelurile record din Germania privind locurile de muncă şi situaţia dificilă din Europa este puternic.

Anul trecut, numărul de persoane angajate în Germania a crescut la peste 41 de milioane, pentru prima dată. Rata şomajului este în continuă scădere încă din 2005 şi acum se află la doar 6,7 la suta, comparativ cu 23 la sută în Spania şi 18 la sută în Grecia.

Numărul de angajaţi cu normă întreagă pe salarii mici – uneori definite ca fiind mai puţin de două treimi din veniturile medii – a crescut cu 13,5 la sută, la 4,3 milioane între 2005 şi 2010, de trei ori mai rapid decat alte locuri de muncă. Joburile temporare au atins, în 2011, o cifră record de 910.000, de trei ori mai mult decât în 2002.