Scandalul biletelor este ca un fel de febră; o boală veche a răbufnit cu putere. Că diferiţi demnitari interveneau pentru o firmă sau alta, era un lucru ştiut. Acum se vorbeşte deschis despre acest lucru şi s-a intrat deja în perioada suparalicitărilor; orice rezoluţie, care se pune în mod normal pe un document, tinde să fie considerată un gest de influenţare. Ba, mai mult, se aud voci care regretă perioada de până în 2004, când nimeni nu ieşea în public cu astfel de dezvăluiri. Atunci se fura disciplinat, milităreşte, fiecare ştia la cât avea dreptul, nimeni nu crâcnea. Părea că e linişte şi armonie. Conspiraţia hoţiei funcţiona netulburată. Ceea ce se întâmplă acum va ajuta la curăţenia din viitor. Ce deranjează este stridenţa, atmosfera de circ, de bâlci, în care toată lumea acuză pe toată lumea. Cum spuneam, e febra dinainte de vindecare. Suspendarea preşedintelui, ieşirea de la guvernare, moţiunea de cenzură sunt doar zgomote de fond. Dar există şi premiere. Pentru prima dată, premierul Tăriceanu a ieşit la luptă deschisă; chiar dacă a adus acuzaţii subţiri, pe care spune că le-a aflat din presă, schimbarea de atitudine merită atenţie. Şi tot pentru prima oară, preşedintele Băsescu pare să fie considerat, şi de oamenii care l-au votat, o sursă de conflicte. Cel care câştiga în sondaje şi dacă se urca la volan după ce ieşea de la restaurant şi dacă stătea la masă cu Becali. Scandalul biletelelor este o primă luptă din care preşedintele nu va câştiga procente. Vom vedea ,probabil, în sondajele viitoare. Traian Băsescu va avea de rezolvat în viitor două teme: să dovedească faptul că este un mediator şi nu un generator de conflicte, apoi să-şi disocieze complet imaginea sa de cea a Elenei Udrea. La fel, premierul Tăriceanu va trebui să lupte cu fantoma lui Dinu Patriciu care bântuie Palatul Victoria şi, de asemenea, să arate că nu este captivul radicalilor din partid, al căror discurs, dacă şi-l însuşeşte, înscrie clar partidul pe traiectoria PNŢCD.

Pieţele româneşti au reacţionat la acest scandal cu înţelepciune. Piaţa de capital a scăzut mai degrabă din cauza expectativei decât a îngrijorării; nu a fost panică nici în momentul de vârf al crizei, dar cumpărătorii au preferat să aştepte. Piaţa valutară a părut a fi şi mai puţin afectată: leul nu s-a depreciat, ba chiar s-a întărit uşor, semn că nici măcar speculatorii nu s-au grăbit să iasă de pe leu. Dar, e cert, astfel de ţigăneli nu fac bine unor pieţe atât de sensibile. Dar, în toate trebuie să vedem şi partea plină a paharului: după acest scandal, vor mai fi demnitari sau funcţionari care-şi vor permite să trimită biletele, să sune sau să dea rezoluţii în favoarea unor firme apropiate? Sigur vor mai fi, dar mult mai puţini şi care vor şti că dovada de influenţare va putea ieşi la iveală chiar şi peste câţiva ani.