România are însă în față oportunități importante pentru a accelera creșterea Produsului Intern Brut. Atragerea fondurilor europene, în special a celor din PNRR, este o componentă esențială. Până în prezent există însă întârzieri importante în acest sens. Birocrația complică mult lucrurile. Până la finalul lunii martie a acestui an, în România intraseră 9,45 miliarde euro, respectiv 33% din banii alocați în PNRR. Mai mult, reușisem să cheltuim doar 20% din aceștia, respectiv 1,95 miliarde de euro. (sursa).

Creșterea alocărilor de la buget pentru investiții este de asemenea o prioritate a guvernanților. În anul 2024 bugetul destinat investițiilor e de aproape 120,1 miliarde lei, reprezentând 6,9% în PIB. (sursa, pag9). Chiar dacă în sume absolute nivelul propus pentru anul 2024 este peste cel din 2023, ca procent din PIB el scade de la 7,22% (nivelul propus pentru 2023) la 6,9%. Menținerea sub control a deficitului bugetar nu doar în acest an, ci și în anii următori și reducerea acestuia spre nivelul de 3% din PIB, și creșterea așteptărilor și cheltuielilor sociale rămân doi factori de presiune asupra echilibrului bugetar, care pot afecta alocările investiționale. Și aici gradul ridicat de birocrație duce la întârzieri și amânări.

O altă oportunitate de care se vorbește prea puțin este reprezentată de realizarea parteneriatelor public private (PPP). După mai bine de 5 ani de zile în care legislația PPP a stat în Parlament, la începutul acestui an a fost promulgată noua lege în domeniu.

Momentul a trecut aproape neobservat, deși este unul important. Adoptarea cu o largă majoritate a noii legi aduce un cadru de reglementare clar și predictibil a parteneriatelor public private. Acest lucru ar trebui să stimuleze apariția unor astfel de soluții, extrem de utilizate în Europa, dar prea puțin în România, până acum. Legea stabilește tipurile de PPP ce pot fi încheiate, condițiile pentru realizarea lor, mecanismele de funcționare și pașii de încheiere și derulare.

Principalele beneficii ale PPP țin de realizarea rapidă a unor proiecte și de buna lor derulare. Partenerul privat vine de multe ori cu întreaga investiție necesară, lăsând autoritatea să își îndrepte resursele către alte activități și eliminând eventualele costuri ale acesteia cu finanțarea și dobânzile. Prin punerea la bătaie a fondurilor necesare de la bun început proiectul este finalizat într-un timp scurt și amânările și întârzierile birocratice sunt evitate, asigurând din start si conformitatea cu prevederile cerute de politicile de mediu.

La fel de important este know-how-ul adus de partenerul privat. Aici intră pe de o parte know-how-ul tehnic, prin aducerea de tehnologii de top din afara țării, cu performanțe ridicate care asigură mai departe o calitate ridicată în realizarea și rezultatul PPP-ului, cât și de cel adus prin resursa umană pentru instalarea și utilizarea acestor tehnologii, know how care rămâne aici. Tot la beneficiile de know how, intră și istoricul de management al unor astfel de activități și proiecte. La rândul ei, autoritatea păstrează conform noii legi suficiente pârghii pentru a se asigura de buna derulare a parteneriatelor, inclusiv in domenii sensibile la aspectele de proprietate publica, cum ar fi utililitatile.

În România există deja proiecte de succes de tip PPP în domenii extrem de diverse. Un exemplu de succes este demararea realizării în Valea Jiului a stațiunii „Cândet” într-un parteneriat public privat. Un alt proiect care și-a arătat beneficiile de ani de zile este cel al asigurării termiei în Suceava. Prin PPP-ul încheiat acolo, s-a reușit ca ani de zile la rând Suceava să aibă cea mai ieftină energie termică din țară.

De altfel, într-un studiu realizat anul trecut sub egida Academiei de Studii Economice se menționează de altfel că beneficiile parteneriatelor public private în infrastructură și utilități publice se extind dincolo de aspectele economice. Astfel, se subliniază mai multe beneficii, printre care că „acestea pot contribui la crearea de locuri de muncă, formare profesională continuă a angajaților la standarde ridicate, implementarea mai rapidă a inovațiilor în domeniul respectiv,  (…), educarea publicului spre obiceiuri de consum sustenabile, atragerea de investiții străine și stimularea creșterii economice cu accent pe protecția mediului și dezvoltare durabilă”.

Concluziile sunt susținute și într-un studiu al Uniunii Naționale a Barourilor din România (UNBR), prin care li se recomandă decidenților „să exploreze opțiunile privind realizarea unor parteneriate public-private, cu precădere în sfera utilităților publice” întrucât „în ce privește managementul utilităților publice s-a demonstrat, în numeroase rânduri și studii, că inițierea unui parteneriat public-privat reprezintă cea mai eficientă soluție”.

Deși există modele de succes, la nivel european și în întreaga lume, ba chiar și în România, deși beneficiile sunt certe și imediate, România riscă să avanseze încet și să piardă și acest tren de creștere economică. Este important ca statul să investească nu doar în promovarea acestui tip de soluție, ci și în pregătirea reprezentanților autorităților publice pentru a se evita orice greșeală și scăpare ale acestora în realizarea de parteneriate public private astfel încât acestea să fie cât mai bine construite de la bun început.