Wu Kegang este un om de afaceri prosper care locuieste intr-una din zonele rezidentiale din Hong Kong, poseda o fabrica de iahturi, o podgorie si face comert cu Statele Unite, unde fiul sau studiaza la Universitatea din Pennsylvania. Isi plateste datoriile – trei procente din salariul pe un an – catre Partidul Comunist Chinez. Iar partidul curteaza intreprinzatori ca el, incercand astfel sa controleze o societate care depinde mai mult de capitalisti decat de guvern.
La congresul de la Beijing, Partidul Comunist Chinez intentioneaza sa predea puterea unei noi generatii, conduse de cvasinecunoscutul Hu Jintao. Actualul presedinte al Chinei, Jiang Zemin, liderul Partidului Comunist din 1989 si conducatorul Chinei din 1993, va preda stafeta.
Mai mult, Partidul Comunist va reprezenta nu numai taranii si muncitorii, ci si oamenii de afaceri. Probabil, acestia vor fi in minoritate fata de cele 66 milioane de membri ai partidului. Important este ca o data cu deschiderea fata de aceasta categorie, partidul chinez nu va mai accentua deosebirea de clasa sociala care l-a consacrat odata. „Partidul nostru va face tot posibilul sa supravietuiasca si va atrage oamenii care au statutul social si puterea financiara sa guverneze”, a declarat Wu Kegang in timpul unei vizite oficiale la podgoria sa.
Noua politica este comparabila cu o loterie. Aceasta, pentru ca o asociere directa cu bogatasii chinezi poate duce la pierderea sprijinului paturii sarace si la agravarea coruptiei. Oamenii de afaceri influenti au reactionat imediat la noua stategie si s-au alaturat dictaturii pragmatice, care isi imbraca vechile idealuri politice intr-o haina noua, pentru a razbate intr-o o economie de piata. Multi dintre oamenii de afaceri care au adoptat aceasta pozitie au facut-o pentru accesul si influenta oferite de partid. Altii insa ocolesc partidul, temandu-se ca acesta nu incearca decat sa-i tina sub control.

Viitorul Chinei, economia de piata

Zou Zongshen doreste sa stea deoparte de jocurile politice si sa-si vada linistit de afacerea prospera cu motociclete din orasul Chongqing.
Wu Kegang si-a inceput cariera ca oficial de partid in zona economica Shenzhen. La inceputul anilor ‘90 a-si abandonat pozitia pentru a deveni un om de afaceri independent. Acum vrea sa restabileasca legaturile initiale cu partidul. La 50 de ani, conduce 12 companii care activeaza in domeniul imobiliar in industria vinului si a produselor electronice din China, Hong Kong si SUA, toate insirate pe cartea sa de vizita aurita. Compania sa de vinuri va fi listata in curand la Bursa din Hong Kong, iar el este convins ca o apropiere de partid va fi benefica pentru afacerile sale. Noua politica de atragere a capitalistilor va da posibilitatea oamenilor de afaceri sa primeasca pozitii importante de conducere in ministere si in administratia publica.
Pana acum, politica de partid care a permis capitalistilor sa puna mana pe companii de stat s-a dovedit a fi profitabila. Economia Chinei a crescut de 20 de ori fata de anii ‘80, iar industria privata este motorul principal al cresterii economice. In viitorul apropiat, oamenii de afaceri vor avea numai de castigat de pe urma partidului. Aceasta pentru ca partidul controleaza mai mult economia decat o arata statisticile oficiale, interzicand competitia in zone sensibile din punct de vedere politic, cum ar fi mass-media, telecomunicatiile, industria otelului si cea a bunurilor utilizate de armata. Politicienii sunt cei care decid cine va obtine un imprumut de la banca si cine isi poate lista actiunile la bursa. Pana si impozitele se pot negocia.
La randul sau, partidul are nevoie de finante. Bugetul se bazeaza pe taxele platite de investitorii privati, iar guvernul asteapta ca fabricile particulare sa absoarba miile de someri care si-au pierdut locurile de munca de la stat.