Capital: Al doilea film pe care l-ați regizat – ”De azi înainte” – a luat deja un premiu.  Cât de surprinzător a fost?
Dorian Boguță: A fost chiar neașteptat. Totul s-a întâmplat foarte repede. Eu am terminat filmul în februarie și am avut nevoie de părerea unui critic de film: Andrei Gorzo a văzut filmul și m-a invitat să particip la Festivalul NexT cu acest film. Pentru mine acesta a fost premiul cel mare: să mă invite Andrei Gorzo la festival. Apoi s-a întâmplat să iau și premiul. Acest lucru mă obligă să fiu și mai serios vizavi de regie. Eu sunt totuși actor, de profesie, iar regia o fac din pasiune. Probabil că, stând prea mult în fața camerei, am vrut să trec și în spatele ei. Actorul spune ce simte personajul, pe când regizorul adună toate personajele, are imagini pe care vrea să le arate, iar dacă este și scenarist, să spună unele cuvinte. Ca regizor e mai complicat pentru că ai mai multe responsabilități.
Capital: Pentru rolul tatălui v-ați oprit la Teo Corban. A fost o decizie grea?
Dorian Boguță: Pentru rolul tatălui nu am făcut casting. Mă gândeam la Teo Corban și mi-a confirmat și Mimi Brănescu (n.r. – actor și dramaturg), prietenul meu, care a zis că aș putea să merg pe mâna lui. Mai mult, îl știam din filmele în care am jucat împreună. Iar actrița Mirela Oprișor jucase și în primul meu film – ”10”. La rolul băiatului a fost mai complicat pentru că a trebuit să fac un casting. Timp de o lună am tot căutat, iar în cele din urmă l-am ales pe Cătălin Jugravu.
Capital: Cât de costisitor este un scurtmetraj?
Dorian Boguță: Primul film regizat de mine a costat aproximativ 2.000 de euro, iar pentru ”De azi înainte” costurile au fost de aproximativ 20.000 euro. Nu aș spune că o astfel de investiție se amortizează într-un timp scurt. E mai complicat. Un scurtmetraj nu este distribuit în cinematografe, nu-ți scoți banii decât dacă îl vinzi unor televiziuni. Acest gen de film este mai mult o investiție pentru viitor: de exemplu, filmul meu a fost văzut de niște oameni importanți, care mi-au propus niște proiecte pe viitor, legate tot de regie.
Capital: Vă gândiți și la un film de lungmetraj?
Dorian Boguță: În acest moment, chiar lucrez la un lungmetraj, al treilea meu film. Am început deja să scriu scenariul. E o poveste pe care o am în cap de mai mulți ani. Dacă termin până în vară scenariul, sper ca undeva în primăvara anului viitor să încep filmările. În România, în general, un astfel de film costă, în medie, 700.000 euro. Sunt însă și filme care au avut peste un milion de euro buget. Oricum, noi nu avem industrie de film. Sunt câteva cinematografe în tot Bucureștiul. Ar trebui ca în fiecare cartier să fie câte două cinematografe – și nu iau în calcul mall-urile. Poate așa oamenii vor veni să vadă și filme românești. Eu chiar sper să se investească în cinematografe. Chiar și în provincie, mai ales că sunt județe unde nu există un cinematograf. Suntem departe chiar și de Polonia, iar de Franța și Germania – țări cu o adevărată industrie de film – nu ne vom apropia vreodată.
Capital: Cât de bine câștigă un actor în România?
Dorian Boguță: Dacă vorbim despre un actor care a făcut mai multe filme, în acest caz sumele se pot negocia. Însă, dacă ne referim la un actor abia intrat în piață, sumele sunt mult mai mici. Neavând industrie, nu se scot nici bani. La noi, această piață a început să se miște  în 2004, iar filmele care au spart gheața au fost ”Marfa și banii” (n.r.- regizor Cristi Puiu) și Occident (n.r. – regizor Cristian Mungiu).