După slujbă, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române le-a vorbit celor prezenți în 16 aprilie 2017 despre semificațiile celui mai mare praznic al creștinătății.

Pentru început, Patriarhul a explicat de ce slujba de Înviere nu se săvârșește înăuntrul Bisericii.

„Nu doar pentru că nu ar fi spațiu pentru toată lumea. Proclamarea Învierii lui Iisus Hristos, ca și vestirea morții Sale după Denia din Sfânta și Marea Vineri, seara ne arată că atât moartea pe cruce a lui Hristos cât și Învierea Sa nu s-au făcut pentru Sine, ci pentru viața și pentru mântuirea întregii lumi. De aceea, înconjurăm biserica la sfârșitul Deniei Prohodului Domnului și ieșim în afara Bisericii în noaptea de Paști”, a spus Preafericirea Sa.

Învierea Domnului se adresează tuturor oamenilor, a transmis Părintele Patriarh. Învierea Mântuitorului Iisus Hristos este începutul învierii tuturor oamenilor și privește pe toți oamenii din toate timpurile și din toate locurile. Și pe cei care cred și pe cei care nu cred în El. Învierea lui Hristos este începutul învierii universale. Învierea lui Hristos este pentru noi începutul viitorului ultim al nostru, pentru că omul nu a fost făcut pentru mormânt, ci pentru viață cerească veșnică.

Mai departe, Patriarhul Daniel a prezentat simbolismul troparului Sfintelor Paști: Această cântare este concentrarea întregii învățături a Bisericii privind Învierea lui Hristos și învierea noastră la sfârșitul veacurilor. Troparul cuprinde trei părți: este o mărturisire de credință, o tâlcuire și o profeție.

Tâlcuirea cu «moartea pe moarte călcând» ne arată că Învierea lui Hristos nu este reanimarea unui cadavru. Hristos cel înviat nu revine la viața pământească amestecată cu suferința și moartea. Învierea lui Hristos se deosebește de învierea lui Lazăr pentru că Hristos nu mai moare niciodată. Moartea nu mai are stăpânire asupra Lui.

Cu moartea pe moarte călcând, a adăugat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înseamnă că Hristos a biruit moartea nu fugind de ea, ci asumându-o, a biruit-o din interiorul ei, a transformat-o în paște, în trecere spre viața veșnică. De aceea, în noaptea de Paști noi cântăm Să se veselească cele cerești și să se bucure cele pământești că a făcut biruință cu brațul Său Domnul.

Prin purtarea în mâini a lumânărilor și candelelor credincioșii reprezintă pe creștinii din toate locurile și din toate timpurile care au crezut în Hristos și care au cântat «Hristos a înviat din morți» de două mii de ani. Lumânarea sau candela din mână este însăși viața noastră.

Noi suntem făclii de Înviere începând cu botezul nostru care s-a numit și luminare sau sfințire, și-a continuat omilia Patriarhul României. Suntem în fața lui Dumnezeu cel veșnic lumânări sau făclii de înviere. Și după cum o făclie de Înviere arde încetul cu încetul tot așa și viața noastră trece. Dar important este nu faptul că trecem prin lume, ci important este câtă lumină am adunat în sufletul nostru ca să devenim făclie de înviere.

„În aceste zile sfinte și mari suntem chemați să răspândim lumină, pace și bucurie în familie și societate ca să ne bucurăm împreună cu sfinții din toate timpurile și din toate locurile”, a îndemnat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Sărbătoarea Învierii Mântuitorului a continuat în Catedrala Patriarhală cu oficierea Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur. (Sursa: basilica.ro)