După ce se ghidează miliardarii în criză? Ce îi ajută să iasă din ea câştigători sau îi împinge spre faliment? Acţiunile oamenilor, în general, sunt determinate de instincte, de informaţiile deţinute şi de principii.
Oamenii de afaceri nu fac excepţie, iar succesul acţiunilor lor depinde de cum ştiu să folosească şi să dozeze cele trei influenţe sau, după caz, să nu cedeze primului instinct, să nu ţină cont de anumite informaţii sau să acţioneze în contradicţie cu principii nefolositoare pe care le-au îmbrăţişat iniţial. Şi, de ce nu, pentru cei de calibru mare, după modelul câtorva celebri multimiliardari din Occident, să influenţeze chiar ei pieţele, transformându-se în sursă de informaţii şi de principii pentru acestea.
Cu o parte din afaceri afectate de criză, Dinu Patriciu spune că instinctul şi capacitatea de a reacţiona rapid la schimbări îl ajută să profite de oportunităţile unui moment în care alţii pierd. Mai des decât alţi oameni de afaceri, însă, a ţinut să-şi prezinte publicului, inclusiv printr-un comentariu săptămânal în ziarul pe care îl deţine, şi principiile care îl ghidează, înfăţişându-se ca un susţinător radical al pieţelor libere. A acceptat să discutăm despre afacerile sale, economie şi politică în vremuri de criză, luând ca punct de pornire câteva principii şi idei enunţate de personalităţi din economie, cultură şi politică, faţă de care l-am rugat să-şi exprime acordul sau dezacordul, argumentând, condiţionând sau limitând răspunsul.
Într-o economie mixtă, care are şi elemente de piaţă liberă, dar şi de coerciţie statală, cele mai mari profituri nu vor fi cele câştigate pe piaţă, ci prin subvenţii şi influenţă guvernamentală.
Walter Block
Dinu Patriciu: Este perfect adevărat, dar în ceea ce mă priveşte, oricât de incredibil ar părea, n-am profitat niciodată de pe urma statului.
Capital: Creşterea lucrărilor publice, promisă de Guvern, este o soluţie a crizei?
Dinu Patriciu: Da, dar nu finanţate de contribuabili, ci prin parteneriate public-private. Astăzi, nimeni în lume nu poate finanţa lucrări publice doar din banii contribuabililor, ci le transformă în afaceri. Totul se plăteşte. De ce să nu plăteşti trecerea pe un drum, pentru a-i amortiza investiţia?
Statul asistenţial nu poate decât să furnizeze bunăstare unora, sifonând resurse a căror dizlocare distruge aranjamentele economice pe care se întemeiază bunăstarea altora.
Joseph T. Salerno
Dinu Patriciu: Perfect de acord. Statul este cel mai prost administrator, risipeşte banii contribuabililor, nu este capabil decât să fure bunăstarea unora pentru ca apoi, haiduceşte, să se facă parte la redistribuirea acesteia.
Capital: Nu riscă şi aceste afaceri să fie îndreptate tot către acea zonă a antreprenorilor aflată în cârdăşie cu decidenţii?
D.P.: Nu, atâta vreme cât criteriile sunt sănătoase. Criteriile nu trebuie legate de numărul de utilaje din curte, dar asta se întâmplă în România… s-a introdus în caietul de sarcini că nu poţi participa la licitaţii decât dacă ai sute de camioane, buldozere şi excavatoare, şi prin asta s-au eliminat în tăcere şi cu discreţie toate marile firme care ar veni cu câţiva oameni cu computere, cu garanţii bancare şi cu know-how-ul acumulat în zeci de ani.
Capital: Credeţi că investiţiile de zeci de miliarde de euro anunţate în infrastructură se vor face anul acesta, anul viitor?
D.P.: Mi-e şi frică să mă gândesc. În niciun caz în sistemul actual, deoarece cârdăşia între stat şi antreprenori începe încă din fragedă concepţie. Am văzut studii de fezabilitate în care tronsoane de autostradă costau zeci de milioane de euro pe kilometru. Un studiu al Băncii Mondiale arată că în România construcţia şi mentenanţa drumurilor costă cu 40% mai mult decât în UE. De fapt, costă de zeci de ori mai mult. Sunt costurile ascunse ale cârdăşiei dintre beneficiar şi antreprenor.
Capital: Vă nemulţumeşte că nu primiţi comenzi pentru bitumul special de autostrăzi produs la Vega, în instalaţia în care aţi investit recent?
D.P.: E bitum aditivat cu polimeri, mult mai rezistent decât cel folosit acum. Nu-l vrea nimeni, pentru că statul nu trece această condiţie în caietele de sarcini şi antreprenorii nu au niciun interes să construiască mai bine, atâta vreme cât tot ei vor repara, de preferinţă cât mai repede cu putinţă.
Capital: Şi ce faceţi cu investiţia de la Vega?
D.P.: Producem atât cât se cere, adică aproape de zero.
Poţi cuceri pe oricine, oricând, dacă publicitatea e bună şi bugetul de marketing destul de mare.
Joseph E. Levine (producător american de film)
Dinu Patriciu: Da, dar numai dacă eşti suficient de creativ şi dacă foloseşti instrumentele marketingului cu inteligenţă şi viziune.
Capital: Sunteţi un adept al investiţiilor mari în marketing?
D.P.: Da. Dacă produci fără să ai cui vinde o faci degeaba.
Capital: Aţi investit masiv în marketing, în special pentru produsele media din grupul dumneavoastră. Aţi schimbat şi afectat piaţa media prin această tendinţă.
D.P.: Nu este tendinţa de a investi în marketing. Marketingul e doar o sculă. Este a investi în creşterea unei afaceri şi sunt foarte mulţumit că astăzi Adevărul Holding tipăreşte jumătate din hârtia care se consumă în ţară în fiecare zi.
Capital: Şi ce a contribuit cel mai mult la această creştere până acum: eforturile de marketing sau îmbunătăţirea conţinutului produselor media?
D.P.: Evident că trebuie să ai ce vinde, dar filosofia pe care îţi construieşti produsul este complementară cu viziunea de marketing. Astăzi trebuie să-ţi cucereşti clienţii, să-i găseşti şi să-i cucereşti. Nu să aştepţi să îţi iasă în drum.
Poţi zdrobi un om cu jurnalismul.
William Randolph Hearst (magnat de presă)
Dinu Patriciu: Hearst ştia ce spune.
Capital: Cât aţi investit până acum în holdingul Adevărul?
D.P.: O sumă cu şapte zerouri.
Capital: De ordinul zecilor de milioane de euro… un demers costisitor.
D.P.: Nu costisitor. A fost pentru prima dată când în media românească s-a făcut o investiţie bazată pe o strategie, pe un concept şi pe o dezvoltare coerentă. Nimic nu se poate face fără bani.
Capital: În această dezvoltare coerentă, ce aşteptări aveţi pentru anul acesta, când piaţa de publicitate este în scădere?
D.P.: Încasările trustului Adevărul Holding cresc.
Capital: Şi vă aşteptaţi să puteţi trece pe profit anul acesta?
D.P.: Dacă nu ar fi investiţiile în marketing, trustul ar fi deja profitabil.
Capital: Şi dacă nu le excludeţi, când puteţi spera profit?
D.P.: Atunci când criza se va termina şi contextul va începe să devină favorabil, cred că Adevărul va începe să fie profitabil. Dar am răbdare şi resurse.
Cel mai bun argument împotriva democraţiei este o conversaţie de cinci minute cu votantul mediu.
Winston Churchill
Dinu Patriciu (oftează): Winston Churchill ştia ce spune.
Capital: Ca liberal cu convingeri mai apropiate de libertarianism, de ideile lui von Misses, aţi fost dezamăgit de modul în care guvernarea liberală a funcţionat până anul trecut?
D.P.: Da.
Capital: Ce v-a dezamăgit?
D.P.: Nu cred că a fost vorba de o guvernare liberală. A fost vorba, pentru prima dată în istoria modernă, după ’90, de un guvern de nuanţă liberală, dar nu de un guvern liberal. Conjunctura politică nu l-a lăsat să îşi exprime personalitatea liberală până la capăt. De aceea şi rezultatele au fost parţiale. De exemplu, nu se poate contesta că PIB exprimat în dolari era 59 miliarde de dolari în 2004 şi 193 miliarde de dolari în 2008.
Capital: Nu se poate contesta nici că acelaşi guvern liberal şi-a crescut puternic aparatul, ca număr de angajaţi. Nici această creştere nu v-a dezamăgit convingerile?
D.P.: Nu este de laudă, evident, pentru un guvern liberal. S-a întâmplat din manifestarea unui sindrom, care există şi în corporaţii. Când veniturile încep să crească, apare şi tentaţia creşterii cheltuielilor de administrare. De fapt, creşte birocraţia românească din 1990, când erau de patru ori mai puţini birocraţi care colectau şi administrau bugetul. Am fost primul care, acum câteva luni, am spus că trebuie eliminaţi patru din cinci birocraţi care se ocupă de administrarea bugetului.
„Sunt mândru că plătesc taxe, doar că aş fi la fel de mândru şi pentru jumătate din sumă.“
Arthur Godfrey (realizator TV din SUA)
Dinu Patriciu: Are şi mai mare dreptate.
Capital: Ce impact al crizei vă îngrijorează cel mai mult?
D.P.: Nu este vorba de a măsura răul. O criză înseamnă, pe de o parte, o cădere, dar şi oportunităţi.
Capital: Ce oportunităţi vedeţi în criză?
D.P.: România are o mare oportunitate, pentru că este mult mai puţin îndatorată, raportat la PIB, faţă de ţările avansate. Datoriile totale sunt de 35% din PIB, iar o ţară ca Anglia are o datorie care depăşeşte cu mult PIB.
Capital: Statisticile frumoase cu ponderea mică a datoriei sunt pe cale să se schimbe…
D.P.: Încă avem un atu pentru că am putea concentra mai multe resurse financiare. Banul se adună în locurile inteligente. Dacă am fi suficient de inteligenţi, de exemplu, să micşorăm cota unică de impozitare la 10%, pentru a fi echilibraţi faţă de vecini, dacă am micşora TVA la 15%, dacă am crea şi garanta o stabilitate a sistemului fiscal pe perioade lungi, am putea atrage bani din surse private şi n-am mai fi puşi în faţa spectrului împrumutului de la FMI, care înseamnă sărăcie pe termen lung.
Viaţa, libertatea şi proprietatea nimănui nu e în siguranţă cât timp Parlamentul e în sesiune sau Guvernul în şedinţă.
Autor necunoscut
Dinu Patriciu: Da. De acord.
Capital: V-aţi mai exprimat convingerea că o politică fiscală prietenoasă ar atrage şi banii din Elveţia. Vă referiţi şi la economiile personale pe care unii români le au în băncile elveţiene?
D.P.: Da. După ştiinţa mea sunt vreo 12 miliarde de euro. E realist să credem că îi putem atrage în ţară, cu o condiţie: să fie fata frumoasă.
Capital: Dumneavoastră, personal, vă veţi aduce toate economiile în România?
D.P.: Nu, eu investesc în România.
Capital: Dar economiile personale…
D.P.: Investesc şi din banii personali. Nu am decât ştiinţa de a aduna şi banii altora.
Capital: Pe piaţa imobiliară aţi fost unul dintre primii care aţi avertizat acum un an că preţurile vor cădea. Ce vă aşteptaţi în continuare?
D.P.: Am spus atunci că vor scădea preţurile la jumătate. Nu aveam dreptate. Vor cădea mult mai mult decât atât. Acum se află doar la începutul căderii. Până când metrul pătrat de locuinţă medie nu va ajunge egal cu unul până la două salarii medii lunare, căderea preţurilor nu se va opri. Dar se va ajunge foarte repede acolo. Deocamdată, singura stavilă în faţa acestei căderi este cârdăşia între finanţatori şi dezvoltatori. Finanţatorii nu îşi trec în bilanţ creditele neperformante, pentru că îşi pierd bonusurile, iar dezvoltatorii încă mai au ce mânca şi ţin la preţ. De aceea, piaţa e blocată. În câteva luni, căderea nu va mai putea fi oprită, probabil începând din aprilie, pentru că după bilanţul pe primul trimestru al anului nu vor mai putea fi ascunse aceste pierderi.
Capital: Dumneavoastră aţi continuat însă să investiţi în piaţa imobiliară şi după ce aţi avertizat publicul că preţurile vor scădea….
D.P.: Am investit în două moduri: în proiecte care vor fi gata cel mai devreme peste doi ani şi jumătate sau trei ani, când se vor tempera efectele crizei, şi, pe de altă parte, am început să cumpăr, dar nu numai în România, portofolii de asseturi care sunt discountate deja enorm, peste 90%, faţă de valoarea activului net acum 12 luni.
Băncile centrale sunt falsificatori de monedă. Singura cale de restaurare a unei monede sănătoase este sistemul bancar liber, bazat pe un etalon 100% aur, supus domniei dreptului contractual.
Murray Rothbard
Dinu Patriciu: De acord. Pornind de la o teorie a lui Milton Friedman, toate instituţiile financiare ar trebui să aibă dreptul de a emite monedă, de a emite valori. Lucru care s-a şi întâmplat. Alan Greenspan a încurajat sistemul de dezvoltare a universului derivativelor, care au finanţat creşterea globală în ultimii 20 de ani. Acum trecem printr-o criză a acestui sistem, dar nu înseamnă că e sfârşitul lui.
Capital: Sunt „interesate“ declaraţiile panicate din această perioadă ale diverşilor analişti sau speculatori? Oameni care au mulţi bani investiţi anunţă apocalipsa…
D.P.: Nu cred că vine apocalipsa, dar o mare schimbare în sistemul financiar global se va întâmpla în următoarele luni. Sigur că sistemul aşa cum a funcţionat până acum nu mai poate funcţiona. Criza înseamnă două lucruri: conflictul între statele naţionale şi corporaţii şi revolta capitalului împotriva reglementărilor neunitare. Piaţa de capital a devenit globală, iar reglementările au devenit naţionale. Teoria mea este că din aceste reglementări arbitrare ale statelor s-a născut criza. Şi din excesul de reglementare naţională. Pieţele precum cele financiare trebuie să se autoreglementeze, dar la nivel global. Nu au a face statele şi parlamentele cu reglementarea pieţei globale de capital.
Nu cumpăra decât ce ai fi bucuros să păstrezi şi dacă piaţa s-ar închide pentru zece ani.
Warren Buffett
Dinu Patriciu: Conservatorismul şi etica protestantă a lui Warren Buffet îl duc către astfel de formulări, care au adevărul lor. Dar a te limita la acest tip de filozofie şi a nu folosi momentele pieţei este o exagerare.
Capital: Aţi şi amânat proiecte imobiliare din cauza crizei?
D.P.: Nu, pentru că nu m-am apucat decât de proiecte care ştiu exact că nu vor fi terminate înainte de terminarea crizei. De altfel, este o altă oportunitate aceasta de a construi în criză, dar la preţul corect. Înseamnă a folosi şi compresarea pieţei, dar şi tehnologiile, tehnicile şi metodele de management corecte.
Capital: Dar în alte domenii aţi amânat proiecte?
D.P.: Da. Tot ceea ce poate funcţiona fără investiţii în acest moment trebuie lăsat să funcţioneze, evident asigurându-i resursele necesare, la capacităţile existente… nu te poţi aventura. Poţi încerca, cel mult, să creşti cota de piaţă într-o piaţă aflată în compresie.
Capital: Cererea de produse petroliere tradiţionale a scăzut în ultima perioadă. Aţi simţit efectele?
D.P.: Categoric, da. Toate companiile aflate în mainstream şi downstream, cu excepţia producţiei, au înregistrat pierderi mari. În a doua jumătate a anului trecut, faţă de companiile similare, Rompetrol a pierdut mai puţin, deşi…
Capital: …deşi consistent: 133 milioane de euro pierdere în 2008…
D.P.: Consistent, da.
Capital: Aţi anunţat şi reducerea investiţiilor la 100 milioane de euro la Rompetrol.
D.P.: Asta înseamnă conservare.
Capital: Aţi închis businessul din Albania…
D.P.: Am închis, peste tot, toate businessurile neprofitabile. Nu înseamnă că ne-am retras complet dintr-o ţară. Fie am redus ritmul de dezvoltare, fie am tăiat cheltuieli, în primul rând administrative.
Capital: Reţeaua de benzinării din Franţa este într-o situaţie ceva mai bună?
D.P.: Franţa este, din punctul de vedere al consumului, ceva mai stabilă decât România, unde consumul a scăzut cu circa 20%-25% în ultimele două luni.
Capital: Aţi fost interesat să cumpăraţi Conpet. Mai sunteţi?
D.P.: De când am început să dezvolt Rompetrol nu mai sunt interesat. Înainte de Rompetrol, de intrarea în rafinare, am fost într-adevăr interesat de Conpet, dar era „botezat“ strategic şi era o incompatibilitate pe care nu am vrut să mi-o asum.
Capital: Au existat informaţii că v-a interesat şi depozitul de gaz de la Mărgineni.
D.P.: Nu m-a interesat niciodată în mod real domeniul gazelor.
„Copiii“ abandonaţi de Rompetrol
Capital: Dar compania aeriană Eurojet, de ce v-a interesat să o achiziţionaţi recent de la Rompetrol, prin Fairwind Aircraft?
D.P.: Pentru că îmi sunt dragi afacerile. Nu am cum să-mi las un copil să moară. Dacă Rompetrol nu-l mai voia, l-am luat eu. Valoarea tranzacţiei nu a fost semnificativă, pentru că nici compania nu este semnificativă. Şi, între timp, am introdus-o într-un grup mai mare. Am cumpărat o societate de brokeraj la Londra care se va ocupa şi de dezvoltarea comercială a Eurojet.
Capital: Rompetrol renunţă şi la un alt „copil“ – instituţia financiară nebancară FinGroup Credit. Pe acesta vreţi să îl luaţi?
D.P.: Nu. Pentru că nu cred că domeniul consumer finance poate să reziste crizei în România.
Capital: Aţi abandonat şi planul de dezvoltare a unui parc industrial pe platforma rafinăriei Petromidia.
D.P.: Nu s-a mai finalizat. Pe platforma industrială a rafinăriei s-ar fi putut dezvolta multe alte industrii, profitând de existenţa utilităţilor noastre. Nu văd însă astăzi cine s-ar mai aşeza acolo în următorii doi-trei ani. Valoarea acelor terenuri, ca şi valoarea în general a terenurilor din România este zero.
Capital: Extindeţi însă în Kazahstan activităţile Rominserv. Urmează şi în alte regiuni?
D.P.: Da. În Asia Centrală. Este principiul podului de care vorbeam. Nu doar podul energetic de resurse primare prelucrate în România şi exportate către vest, ci şi importul de tehnologie către ţările Asiei Centrale este cât se poate de binevenit şi pot spune că Rompetrol este într-o poziţie unică pentru a dezvolta o astfel de afacere.
Capital: Sunteţi prezent în multe ţări cu situaţie sensibilă. În Georgia a fost război, Ucraina e în criză, iar speranţele de stabilitate pe care le aveţi pentru România nu le puteţi avea acolo…
D.P.: În astfel de ţări investeşti când e catastrofă şi ieşi când e doar rău. (râde) E o glumă. Sunt ţări aflate în situaţii diferite. Georgia este o ţară care a pornit-o pe un drum extrem de sănătos. E singura ţară în tranziţie de la comunism la capitalism care a aplicat cu adevărat o terapie de şoc, pornind de la modelul libertarian.
Capital: Pe piaţa ucraineană, aflată în criză, ce aşteptări aveţi?
D.P.: Piaţa ucraineană se află la nivelul României din 1995 şi este extrem de promiţătoare. Ne-am extins cu publicaţia Blick, preluată de la Ringier.
Mă tem de trei ziarişti mai mult decât de o mie de baionete.
Napoleon
Dinu Patriciu: De acord. De 200 de ani, de când Napoleon a spus asta, realitatea îi dă dreptate.
Capital: Veţi investi în media şi în alte ţări?
D.P.: Da. Ne vom extinde în toate ţările din regiunea Mării Negre: din Georgia şi până în Balcani.
Capital: În vestul Europei?
D.P.: Nu.
Capital: Rompetrol deţinea cândva 1% din Bancorex, şi eraţi în proces cu statul pentru convertirea lor în acţiuni BCR. În ce stadiu vă aflaţi? Sunteţi deja acţionar BCR?
D.P.: Nu pot să vă răspund pentru că acest dosar se află la avocaţi de foarte multă vreme şi nu m-am mai interesat de el. Cred că există undeva un litigiu, dar nu aş putea să dau detalii.
Capital: Anul trecut, în august, la Amsterdam a fost înfiinţată firma Marine Resources Exploration International B.V. Este a dumneavoastră?
D.P.: Da.
Capital: Pentru ce a fost înfiinţată?
D.P.: Se ocupă de tehnologii ecologice de exploatare a resurselor marine.
Capital: Unde?
D.P.: Nu este vorba de o localizare geografică, ci de un anumit domeniu. Mai mult nu pot să vă spun. E o companie de cercetare şi dezvoltare, nu de exploatare.
Averile obişnuite pot fi furate, adevăratele averi nu.
Oscar Wilde
Dinu Patriciu: Este cea mai adevărată dintre toate afirmaţiile citate. Adevăratele averi constau în energie, credibilitate, capacitatea de a pune oamenii la un loc într-un scop comun, pasiune, a şti cum să faci bani, nu cum să ai bani.
Capital: Dacă aţi sărăci brusc, aţi rămâne cu 100.000 de euro, să spunem, sumă de care pot dispune destui români, ce aţi face cu ei? Cum aţi începe acum?
D.P.: I-aş înmulţi repede. 100.000 de euro nu e totuşi o sumă foarte mică. Aş porni cu consultanţă în management şi business development. I-aş înmulţi repede. La un moment dat, apare o oportunitate şi o iei în braţe.
BANI Cu o avere estimată anul trecut de Top 300 Capital la 2,1 miliarde de euro, Dinu Patriciu a rămas, anul acesta, singurul român în clasamentul Forbes al celor mai bogaţi oameni din lume. Cu 1,8 miliarde de euro, estimarea Forbes îi plasează averea în scădere cu 28% faţă de anul trecut.
INVESTIŢII NOI / IT şi energie alternativă
Capital: Aţi investit în domenii noi?
Dinu Patriciu: În energia alternativă, IT şi media. În IT e o companie în vestul Europei pe care am achiziţionat-o pentru a-i transplanta o parte din activităţi în România. Creşte rapid în această perioadă de criză, dar este prea devreme să vă spun numele.
Capital: Software, hardware…?
D.P.: Şi hardware şi software şi research şi dezvoltare.
Capital: Investiţia în energie alternativă?
D.P.: Împreună cu doi alţi parteneri, avem un fond de investiţii în domeniul energiei alternative, din care cred că se va câştiga enorm în următoarea perioadă. În plus, mă pasionează pe mine.
Capital: Un fond înfiinţat în România?
D.P.: Nu. Global.
SUBIECTIVISMUL REPORTERULUI
NE-A PLĂCUT
• Francheţea cu care îşi exprimă opiniile radicale legate de libertatea pieţelor şi rolul minimal al statului, idei de care majoritatea politicienilor, inclusiv cei din partidul din care face parte, se feresc.
• Unul dintre puţinii oameni de afaceri de top care nu confundă şcoala austriacă de economie cu echivalentul ASE-ului din Viena.
• Biroul de miliardar, mai modest decât al unor înalţi funcţionari din stat.
NU NE-A PLĂCUT
• Anunţarea voluntară a anumitor investiţii realizate, concomitent cu refuzul de a oferi detalii simple, „deocamdată“, despre acţiunile pentru care tocmai a stârnit interesul.
• Diferenţa de discurs: argumentarea ideilor legate de situaţia finanţelor şi politicilor publice, a economiei în general cu numeroase cifre şi detalii relevante, în contrast cu disponibilitatea limitată de a le oferi în prezentarea situaţiei afacerilor proprii.
