Cel mai bogat român, cea mai mare tranzacţie, miliardarul din Carpaţi, cam acesta a fost tonul relatărilor despre tranzacţia încheiată de Dinu Patriciu cu o companie de stat din Kazahstan. Chiar dacă Patriciu a spus că valoarea tranzacţiei e confidenţială, ziariştii au stabilit ei preţul în funcţie de cifrele care li s-au furnizat. Vom afla curând, probabil, că banii încasaţi au fost mult mai puţini decât sumele vehiculate. Deocamdată, Patriciu face turul televiziunilor şi vorbeşte despre miile de burse pe care le va acorda el şi despre cum, datorită lui, România devine brusc independentă din punct de vedere energetic.
Cum, de ce? Pentru că a vândut el kazahilor mândri şi acum le facem ruşilor cu mâna că nu mai avem nevoie de petrolul şi gazele lor. Evident, o glumă. Kazahstanul este o dictatură, familia conducătoare deţine toată puterea politică şi economică şi se menţine cu binecuvântarea Moscovei, fără să mai vorbim de traseul conductelor. Oricum ar fi, tranzacţia este pentru Patriciu o lovitură; chiar dacă suma încasată ar fi jumătate din ce s-a vehiculat, tot este o mare afacere. Patriciu nu este lipsit de calităţi antreprenoriale. A preluat Petromidia, o rafinărie în pragul falimentului, şi a pus-o pe linia de plutire. Sigur, va trebui să răspundă dacă banii pe care i-a încasat prin Rompetrol de la libieni i se cuveneau sau erau ai statului. Va decide justiţia.
Dar calităţile de antreprenor nu pot ascunde caracterul nociv al unui astfel de personaj pentru mediul de afaceri. El este cel care, cel puţin din ce se ştie public, a amestecat în modul cel mai urât politicul în afacerile sale cu justiţia. Amestecându-l şi pe premier; biletele, telefoane la procurorul general sau încercări de a-l chema la ordin pe ministrul justiţiei. Deşi declară că nu face politică, încearcă să-şi folosească influenţa mai ales pe scena politică. De aceea, e de aşteptat ca sumele încasate să fie folosite pentru a-şi creşte această influenţă. Supărător este şi faptul că foloseşte acest deal pentru a poza într-un Mesia care pogoară prosperitatea asupra României când, de fapt, a avut grijă ca din această tranzacţie bugetul statului să nu încaseze nimic. E dreptul lui, aşa cum spune, să-şi aleagă domiciliul fiscal, să plătească impozite în Elveţia şi Olanda, dar de ce să mai pozezi în binefăcătorul naţiunii ? Ce va face cu banii? Vor urma privatizări importante în domeniul energetic; aproape sigur, Patriciu va dori să se implice, să facă afaceri cu partenerul de pe urma căruia a avut mereu succes, statul – român, kazah, n-are importanţă.
Pe scurt, ce afaceri a făcut Patriciu? A preluat nişte companii de la stat, le-a crescut (bravo lui!) şi le-a vândut statului kazah. Ar trebui să-i fim recunoscători?
Pasul doi
Vor urma privatizări importante în domeniul energetic; aproape sigur, Patriciu va dori să se implice, să facă afaceri cu partenerul de pe urma căruia a avut mereu succes, statul.
