Vizionar sau incompetent? Liberal autentic sau membru al clientelei politice? Capitalist agil sau infractor necondamnat? Deţinător al unor bogăţii fără număr sau aproape de faliment? Dispariţia celebrului om de afaceri readuce în actualitate controversele legate de numele acestuia.
“Statul trebuie să vândă tot ce poate vinde: telecomunicaţiile, căile ferate, reţelele de electricitate. Urmează realizarea privatizării pe cele două căi: redarea proprietăţii şi marea privatizare. (…) Toate măsurile trebuie luate pe fondul unei fiscalităţi reduse la cel puţin jumătate faţă de prezent.” Ideile acestea, unele din ele încă privite ca revoluţionare, erau prezentate de Dinu Patriciu în primul interviu acordat de omul de afaceri, revistei Capital în urmă cu mai bine de 20 de ani (mai exact, în noiembrie 1993). La acea dată, Patriciu era cunoscut pentru activitatea sa politică şi mai puţin pentru cea antreprenorială (deşi, principala firmă a grupului său, Alpha SA, fusese prima companie privată înregistrată în România, după căderea comunismului).
16 ani mai târziu, în 2009, la câteva luni de la izbucnirea crizei, Patriciu dădea un nou interviu pentru Capital. De această dată, din postura sa de ocupant al locului 3 în „Top 300 Cei mai bogați români“, cu o avere estimată la 2-2,1 miliarde de euro. Magnatul nu abandonase discursul liberal şi chiar libertarian. „Statul e cel mai prost administrator, risipeşte banii contribuabililor, nu e capabil decât să fure bunăstarea unora pentru ca apoi, haiduceşte, să se facă parte la redistribuirea acesteia“, spunea el. Doar că, de data aceasta, vorbele lui sunau, cel puţin pentru unii, a gol.
A căzut de sus
În precedentul deceniu şi jumătate, Patriciu fusese implicat într-o serie de afaceri controversate exact cu statul pe care nu înceta să-l critice. De exemplu, în 2000, a achiziţionat rafinăria Petromidia, angajându-se să achite datoriile de aproape 350 de milioane de dolari ale firmei şi să investească peste 200 de milioane de dolari în modernizare. Doar că, trei ani mai târziu, datoriile Petromidia, ajunse la 571 de milioane de euro, au fost convertite în obligaţiuni de guvernul Năstase. Tot Patriciu este cel care, potrivit procurorilor DNA, a pus mâna, în mod ilegal, pe „creanţa Libia“ – 85 de milioane de dolari datoraţi de autorităţile de la Tripoli statului român, ca urmare a serviciilor prestate de Rompetrol înainte ca firma să fie cumpărată de omul de afaceri recent dispărut. Patriciu a fost şi trimis în judecată pentru însușirea banilor din Libia, dar a fost achitat, în primă instanţă, în 2012, procesul aflându-se acum în faza de apel. Dincolo de disputele din jurul afacerilor din sectorul energetic, imaginea magnatului bucureştean a avut de suferit şi din cauza numeroaselor falimente şi insolvenţe în care au fost implicate firmele sale, în ultimii ani. Astfel, printre altele, şi-au închis porţile reţelele de retail deţinute de Patriciu (mic.ro şi Minimax Discount), au fost confiscate o serie de clădiri de birouri din portofoliul imobiliar al mogulului şi a fost vândut, în stare de insolvenţă, trustul media Adevărul Holding. „Am investit cu încăpăţânare în România, unde am pierdut jumătate de miliard de euro“, recunoştea Patriciu, în 2013. Implicarea sa directă şi, spun unii, nu tocmai onestă (vezi sponsorizarea mai multor partide în paralel sau povestea „pixelului albastru“) în bătăliile politice i-a redus, de asemenea, numărul de admiratori.
Până la urmă, însă, nu deciziile de business neinspirate sau ghinioniste, nici partizanatele politice controversate şi nici problemele cu legea n-au fost cele care l-au scos din joc pe celebrul mogul. În ultimii ani, el s-a retras din viaţa publică din cauza unor probleme serioase de sănătate, iar în decembrie 2012, a fost supus unui transplant de ficat într-o clinică din Milano. Deşi operaţia a reuşit, este posibil ca decesul său să fi fost cauzat de o complicaţie posttransplant. Mai exact, spun doctorii, cel mai probabil organismul său nu a mai putut lupta cu o infecţie contractată pe un fond imunitar slăbit, fiind afectat emoțional în special de falimentul Mic.ro, proiect în care își pusese speranțe.
Război domestic
Ultimii ani din viaţă nu au strălucit nici la nivel familial. Mogulul era căsătorit, din 1994, cu Dana Patriciu. Cei doi aveau, fiecare, copii din căsnicii anterioare: Ana (31 de ani) şi Maria (26 de ani) erau fiicele lui Dinu din mariajul cu Sabina Roşianu, în timp ce Andrei Ştefan (36 de ani) era fiul Danei din căsătoria cu arhitectul Dinu Ştefan. În februarie 2012, au început să circule, din ce în ce mai puternic, primele zvonuri privind un iminent divorţ. Media relata, la acea dată, că cei doi soţi se separaseră încă din toamna lui 2011. A urmat, în decembrie 2012, o cerere oficială de partajare a averii, depusă la judecătorie de Dana Patriciu. Aceasta invoca „lipsa de discernământ“ a soţului său, care ar fi înstrăinat deja o parte din bunurile comune. După ce a reuşit să scadă taxa de timbru (iniţial, de circa 70 de milioane de euro) la „numai“ 7,5 milioane de euro, Dana Patriciu aştepta acum, pe 27 august, următorul termen al procesului ce ar fi trebuit să dividă averea cuplului, estimată de ea la 2,3 miliarde de euro şi de soţul ei la doar 191 de milioane de euro (din care, potrivit unor documente depuse la dosar, acesta considera că i se cuvin 97%). Între timp, mai exact în primăvara anului trecut, Dinu Patriciu ceruse oficial să divorţeze de soţia sa, însă în luna iunie 2014 solicitarea asa a fost respinsă de Judecătoria Buftea ca „nesusţinută“. Instanţa a decis deschiderea unei noi proceduri de divorţ, având-o pe Dana Patriciu ca reclamant, însă în 29 iulie avocaţii magnatului au făcut apel. În acest moment, ambele dispute juridice au luat, desigur, sfârşit.
Cherchez la femme!
Potrivit informaţiilor care circulă de aproape doi ani în presa autohtonă, unul dintre principalele motive ale relaţiei încordate din familia Patriciu l-ar reprezenta apariţia în viaţa milionarului a unei femei cu 20 de ani mai tânără. Cu origini caraibiene şi chinezeşti, Melanie Anne Chen ar fi intrat treptat, începând din 2007, nu doar în biroul omului de afaceri, ajungând să-i controleze acestuia atât viaţa personală, cât şi afacerile. Surse din jurul magnatului, citate de mass-media românească în ultimul an şi jumătate, susţin că aceasta ar deţine o procură specială care i-ar da dreptul să administreze toate companiile şi activele lui Patriciu. Ea ar fi ajutată în tot ce întreprinde de fratele său, Peter Chen, care ar fi ajuns să administreze investiţiile de capital ale lui Patriciu. Gurile rele spuneau, în 2012, că deciziile nu tocmai inspirate ale lui Peter Chen ar fi „slăbit“ cu circa 250 de milioane de euro conturile mogulului. Conflictul dintre soţi a dus la apariţia unor dispute şi între Andrei Ştefan şi Dinu Patriciu. Acesta din urmă s-a trezit dat în judecată de fiul său vitreg pentru nişte presupuse datorii. În acelaşi timp, media a relatat despre apariţia unor probleme şi între fiica lui Patriciu, Ana, şi presupusa amantă a mogulului. În toamna lui 2012, Melanie Chen ar fi refuzat să achite taxele către stat pentru o companie al cărei administrator era Ana Patriciu, iar aceasta din urmă s-ar fi trezit urmărită penal pentru evaziune fiscală.
Disputele continuă
Cu alte cuvinte, situaţia lăsată în urmă de faimosul businessman este mai mult decât complicată. Informaţii apărute după decesul său arată că cel puţin la fel de complexă va fi şi problema împărţirii averii celui care a fost, pentru mai mulţi ani, considerat a fi cel mai bogat român: având în vedere că a decedat la Londra, unde va fi şi înmormântat, şi că se pare că avea şi reşedinţa în capitala Marii Britanii, sunt mari şanse ca moştenirea sa să fie distribuită după legea din Regatul Unit şi nu după cea românească.
Mai exact, dacă în România soţul supravieţuitor rămâne automat cu jumătate din bunurile dobândite în timpul căsătoriei şi primeşte şi un sfert din cealaltă jumătate, restul revenind copiilor, în Marea Britanie acesta rămâne doar cu jumătate din bunurile sau sumele de bani deţinute în comun. Potrivit informaţiilor existente, covârşitoarea majoritate a proprietăţilor şi conturilor lui Dinu Patriciu erau înregistrate doar pe numele său. Totuşi, conform legii britanice, Dana Patriciu ar avea dreptul la active în valoare de 250.000 de lire şi la uzufructul a jumătate din restul masei succesorale. Dar – foarte important! – asta doar dacă nu există un testament prin care soţul său să fi decis ca bunurile deţinute să fie împărţite cu totul altfel. Şi cum se pare că acesta ar fi lăsat în urmă un astfel de document, cel mai probabil că disputele juridice dintre Dana şi Dinu Patriciu vor continua şi după moartea celui din urmă, mutându-se de pe malurile Dâmboviţei pe cele ale Tamisei.
CITATE
Statul trebuie să vândă tot ce poate vinde: telecomunicaţiile, căile ferate, reţelele de electricitate. Urmează realizarea privatizării pe cele două căi: redarea proprietăţii şi marea privatizare.
Dinu Patriciu, 1993
O Românie întreagă trăieşte în mentalitatea comunistă, refuză succesul capitalist şi consideră că averea nu se poate acumula decât din furt, pentru că aşa am fost învăţaţi jumătate de secol, la şcoală.
Dinu Patriciu, 2005
Lăsaţi-mă mâine dimineaţă fără niciun ban în Piaţa Unirii şi probabil peste un an voi fi ca astăzi. Averile mele sunt făcute prin inteligenţă şi idei. Nu am nicio îndoială că şi peste un an voi fi la fel.
Dinu Patriciu, 2008
Statul este cel mai prost administrator, risipeşte banii contribuabililor, nu este capabil decât să fure bunăstarea unora pentru ca apoi, haiduceşte, să se facă parte la redistribuirea acesteia.
Dinu Patriciu, 2009
Eram motivat să trăiesc şi asta era starea în care trăiam. Voiam să mă agăţ de viaţă. Faptul că am reuşit e un noroc. Însă, dacă vrei cu tot dinadinsul, se şi întâmplă.
Dinu Patriciu, 2013, după transplantul de ficat
Am o doză de stupiditate. Pentru că am investit cu încăpăţânare în România, unde am pierdut jumătate de miliard. Dar aşa cum am pierdut, aşa o să îi şi câştig. Nu e o problemă.
Dinu Patriciu, 2013