De nouă ani, Romånia nu a mai reuşit să înscrie niciun monument pe lista Patrimoniului mondial. În speranţa că îi vor îndupleca pe oficialii UNESCO să accepte Sibiul, autorităţile de la Bucureşti promit creşterea fondurilor alocate de la bugetele locale şi protejarea obiectivelor.
În relaţia cu UNESCO, autorităţile de la Bucureşti au luat în ultimele cinci luni mai multe măsuri decåt în ultimii cinci ani. A luat naştere Comisia permanentă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO, singura de acest tip din statele membre. Apoi, după şapte ani în care Legea monumentelor istorice s-a dovedit ineficientă în ceea ce priveşte protejarea efectivă a acestor obiective, autorităţile au decis să o modifice. De asemenea, în condiţiile în care fondurile alocate de Guvern pentru protejarea siturilor din patrimoniu sunt insuficiente (vezi grafic), un alt proiect de lege propune trecerea unei mari părţi din cheltuieli în curtea autorităţilor locale.
Că era timpul să se ia măsuri în acest sens stau mărturie evenimente pe de o parte dramatice, pe de alta hilare. În luna iunie a acestui an, de exemplu, măicuţele de la mănăstirea Hurezi erau acuzate de vandalizarea aşezămåntului, după ce, în urma unei vizite a premierului Tăriceanu, s-a constatat că acestea demolaseră cåteva construcţii din perimetrul mănăstirii şi, potrivit unor surse din Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice, citate de Mediafax, „au influenţat echipa de specialişti care efectua restaurarea să monteze geamuri termopan la biserică“. Cel puţin la fel de gravă este situaţia cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei, despre a căror vandalizare de către „căutătorii de aur“ se discută constant, dar nu se face nimic. Aici, spun localnicii, drumurile sunt atåt de proaste, încåt nu poate ajunge nici poliţia, lăsånd astfel situl la dispoziţia hoţilor. Pe de altă parte, „administraţia locală nu investeşte în infrastructură, pe motiv că, odată ce vor exista drumuri bune, se vor îngrămădi turiştii şi vor strica vestigiile“, spune Mihai Mălaimare, preşedintele Comisiei parlamentare pentru relaţia cu UNESCO.
Şanse minime pentru fosta capitală europeană
Unul dintre motivele atenţiei acordate de autorităţile de la Bucureşti obiectivelor din patrimoniul mondial este speranţa că, în 2010, centrul istoric al Sibiului va fi acceptat pe lista UNESCO, după un deceniu în care niciuna dintre propunerile Romåniei nu a avut cåştig de cauză. Potrivit lui Mălaimare, „cauzele acestor eşecuri sunt cunoştinţele precare ale experţilor însărcinaţi cu întocmirea dosarelor şi politica de echilibrare a UNESCO“. Această politică, implementată încă din 1994, reprezintă strategia instituţiei de a încuraja varietatea obiectivelor înscrise, după ce oficialii au constatat că majoritatea covårşitoare a siturilor sunt localizate în Europa, iar oraşele istorice, monumentele religioase, creştinismul, perioadele istorice şi arhitectura elitistă erau suprareprezentate, în detrimentul culturilor tradiţionale şi al siturilor naturale.
Această politică va continua, spune secretarul general al Ministerului Culturii şi Cultelor (MCC), Virgil Niţulescu. În aceste condiţii, crede el, „şansele Romåniei de a accede pe listă cu noi obiective depind de cåt de bine vor fi redactate proiectele şi de lobby-ul făcut, pentru că, în definitiv, UNESCO este o organizaţie politică“. Niţulescu este apreciat, de altfel, pentru a fi contribuit, anul trecut, la decizia comitetului organizaţiei de a lăsa deschis dosarul Sibiu, deşi, în primă fază, fusese propusă respingerea sa, caz în care nu ar mai fi putut fi propus spre aprobare niciodată. Ultima tentativă a Romåniei, înscrierea Månăstirii Suceviţa, a eşuat după ce documentaţia s-a pierdut. În momentul de faţă, pe lista de aşteptare a UNESCO se află 14 propuneri din partea Romåniei, 12 dintre acestea fiind înscrise încă din 1991. „Unele datează de prea mult timp, aşa că am luat decizia să retragem unele dintre aceste candidaturi“, spune secretarul general al MCC. În opinia sa, singurele obiective din Romånia care au şanse de a fi acceptate în următorii ani sunt Månăstirea Curtea de Argeş şi Biserica Trei Ierarhi din Iaşi.
Chiar dacă a fost complet reabilitat în urmă cu doi ani, centrul vechi al Sibiului nu este agreat de Comitetul UNESCO. Problema? Pierde la capitolul unicitate
«Şansele Romåniei depind de cåt de bine vor fi redactate proiectele şi de lobby-ul făcut, pentru că, în definitiv, şi UNESCO este o organizaţie politică.»
Virgil Niţulescu, secretar general MCC
4,5 milioane de euro reprezintă estimarea pagubelor înregistrate de-a lungul timpului în urma vandalizării cetăţilor dacice
CUM AJUNGI PE LISTA UNESCO
„Intrarea în patrimoniul mondial reprezintă mai degrabă o pălărie onorantă“, spune Mihai Mălaimare. Dovadă stă suma pusă anual la dispoziţie de instituţie pentru obiectivele din portofoliu, de doar patru milioane de dolari. Prin urmare, pentru statele membre, singurul avantaj financiar este cel provenit din exploatarea turistică a siturilor. Potrivit principiilor de bază ale UNESCO, după înscrierea pe listă, obiectivul rămåne în proprietatea statului pe teritoriul căruia se află, dar protejarea sa este considerată responsabilitatea întregii comunităţi internaţionale. În general, sunt înscrise anual circa 25-30 de obiective.
