Creditarea firmelor este o practică obişnuită în România. Asociaţii aduc bani de acasă pentru a-şi demara afacerile, pentru a porni investiţii şi chiar pentru a acoperi cheltuieli curente atunci când compania se află în impas şi produce insuficient. Există, însă, şi situaţii care trezesc suspiciuni.

Odată cu iniţierea programului de verificare a persoanelor fizice cu averi mari, împrumuturile şi restituirile de sume au devenit un motiv de inspecţie fiscală atât pentru firme, cât şi pentru persoanele fizice-asociaţi. Sursa veniturilor împrumutate, mai ales atunci când viramentul nu se face prin conturi bancare, ci cash, dar şi oportunitatea operaţiunii pentru activitatea şi interesul firmei trebuie să fie clar justificate. „Aceste împrumuturi, restituiri nu au caracterul unei acţiuni de împrumut pentru că, în multe cazuri, lipsesc contractul, scadenţarul sau modalitatea de recuperare. În schimb, vedem foarte multe operaţiuni mici cu numerar care au la bază dispoziţii de plată care nici nu se justifică pentru activitatea societăţilor comerciale“, spune  Eugen Şerban, directorul Direcţiei Verificări Fiscale, structură a ANAF care se ocupă de controlul marilor averi.

Veniturile societăţii sunt prelevate şi  încasate în buzunarul patronului, arată acesta, iar creditarea firmelor a fost transformată într-o practică de utilizare a companiilor ca ATM personal din care se scot bani fără justificare. Principala problemă a Fiscului este că patronii care împrumută şi restituie repetat bani prin intermediul contului 455 încasează, în fapt, dividende pe care nu le raportează şi pentru care, evident, nu plătesc impozitul de 16%. Analizele Fiscului arată că în anii 2012-2013, în conturile 455 ale firmelor, soldul total la sfârşitul exerciţiului financiar se ridica la circa 100 miliarde lei. Raportat la cuantumul încasărilor totale din taxe şi impozite, cifra e imensă, ridicând suspiciunea că sume importante sunt sustrase astfel de la impozitare.

Bani din firmă pentru case şi maşini

Conform Codului fiscal, pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile. Astfel, plata unor bunuri si servicii din conturile societăţii fără nicio legătură cu activitatea firmei, dar care, în schimb, aduc certe beneficii asociaţilor, îi îndreptăţeşte pe inspectori să le trateze ca dividende.

De exemplu, dotarea cu mobilier, cazarea la hoteluri, deplasările sau cumpărarea de maşini pot fi cheltuieli nejustificate pentru activitate.

„Dacă acţionarul foloseşte banii companiei pentru cheltuieli personale pe care le înregistrează pe firmă în loc să le distribuie ca dividende, cu impozitul plătit, şi abia apoi să utilizeze banii,  înseamnă conform legii fiscale că are dividende nedeclarate“, explică Mihaela Mitroi, liderul Departamentului de Consultanţă Fiscală şi Juridică, PwC România.

Mascarea dividendelor înseamnă că asociaţii firmelor persoane fizice  reuşesc să facă cheltuieli foarte mari pe care nu le pot explica prin veniturile personale declarate. „Aceste persoane pleacă  în excursii, cumpără reşedinţe şi maşini, efectuează alte cheltuieli personale mari.

Dincolo de aspectele contabile, unde are loc auditul, societăţile trebuie să retrateze din punct de vedere fiscal aceste cheltuieli nu doar dacă sunt deductibile la calcul impozitului pe profit, ci şi pentru că sunt dividende şi trebuie impozitate ca atare“, precizează Eugen Şerban. Dincolo de aspectele fiscale, pot apărea şi cele penale privind evaziunea fiscală şi spălarea de bani.

„Persoanele fizice împrumută cu cash firmele. Întrebarea este care e sursa banilor. Atunci se duc la persoana fizică şi o verifică pentru că ar trebui să aibă venituri declarate care să justifice împrumutul. Dacă veniturile sunt nedeclarate sau, eventual, au o sursă asupra căreia planează suspiciuni sunt făcute investigaţii“, arată Mihaela Mitroi.

Sume din străinătate

O altă ţintă a Fiscului în cadrul controalelor averilor mari este declararea veniturilor din străinătate.

Fiscul a făcut o campanie de informare pentru aceste venituri, trimiţându-le scrisori celor presupuşi că nu au făcut declaraţii.

Potrivit directorului ANAF, Eugen Șerban, au apărut rezultate probate de cifre. Dacă în 2010, 28 de persoane din grupul celor 400 cu averi mari investigate de ANAF,  declarau venituri din străinătate de 42 milioane lei, în 2013, numărul lor a ajuns la 59 de persoane care au declarat 143,6 milioane lei.

În 2013, o singură persoană fizică a declarat că a obţinut dividende din străinătate de circa șapte milioane de euro. Programul de verificare a persoanelor fizice cu averi mari a început în 2011 când au fost aprobate primele măsuri legislative necesare funcţionării Direcţiei de Verificări Fiscale.

Sunt vizate persoanele care, conform analizelor fiscului, declară venituri mai mici decât au în realitate. Verificarea se face în cazurile în care, după estimarea situaţiei fiscale de către inspectori, se constată că între veniturile reale şi cele declarate ar putea fi o diferenţă mai mare de 10%, dar nu mai mică de 50.000 lei.

Programul pentru persoanele cu averi are trei piloni: informarea cu posibilitatea de corectare a declaraţiilor, caz în care se plăteşte impozit de 16% asupra diferenţei, controlul fiscal indirect efectuat prin verificarea situaţiei fiscale personale din diverse surse – instituţii, bănci, autorităţi locale, registrul comerţului etc – şi direct prin demararea de inpecţii fiscale ale surselor de venit.

În situaţiile în care apar indicii de sustragere a veniturilor de la impozitare sau de surse ilicite se realizează un control antifraudă.

CIFRA 1

400 de persoane fizice cu averi mari, de peste 20 milioane euro, sunt investigate de Fisc, verificările fiind încheiate pentru 30 dintre acestea, 11 neputând proba provenienţa veniturilor

CIFRA 2

4.600 de persoane cu venituri mari intră în programul de verificare din 2015, care va demara în scurt timp