După mai bine de un an, mult- așteptata lege a turismului a fost finalizată. E nevoie însă să primească avizul Guvernului. Legea va reglementa cadrul instituțional al domeniului, parcurile și stațiunile turistice, patrimoniul turistic și formarea profesională în domeniu.
Printre nouățile pe care le aduce actelor normative deja existente se numără crearea posibilității de a înființa, în viitor, o structură națională care să gestioneze activitatea de promovare turistică a României, prin implementarea politicilor, strategiilor de marketing, planurilor și acțiunilor specifice, pe termen mediu și lung. În proiect apare și instituirea Sistemului Național Informațional pentru Turism, cu scopul de a se crea cadrul pentru colectarea datelor statistice despre piață și activitatea turistică, pentru stocarea, prelucrarea și distribuirea lor în rândul celor interesați. „Este o inițiativă bună, însă trebuie să găsim o cale de mijloc privind datele ce se pot publica“, spune Daniel Vasilescu, președintele Federației Patronatelor din Turismul Românesc.
Promovare în stil german
Deși actul a fost primit cu brațele deschise de reprezentanții industriei, aceștia au trimis ministerului mai multe amendamente. O parte din propuneri au fost incluse în proiect, însă altele au rămas în coadă de peşte. Printre elementele de bază care ar trebui să fie în lege, potrivit ANAT, se numără asociațiile regionale de promovare și dezvoltare a turismului constituite într-un parteneriat public-privat (PPP), după exem­plul german al asociației Deutsche Zentralle fur Tourismus. „În actuala lege, este prevăzut un astfel de organism, regie sau agenție guvernamentală. După părerea mea, acest lucru e greșit, pentru că este nevoie de o ONG sau o SRL care să fie PPP și în al cărui consiliu de administrație, pe lângă autoritățile statului, să fie și societatea civilă“, spune Dragoş Anastasiu, preşedintele Eurolines. În viziunea lui, cel mai important lucru care trebuie reglementat în noua lege ţine de răspunderea agențiilor de turism (separate de turoperatori și revânzători) față de client. Astfel, toate sumele plătite în avans de către clienți trebuie să fie asigurate 100%.  „Modul în care funcţionează asigurarea care acoperă insolvența este defectuos, iar în acest moment răspunderea față de turist este a celui care încheie contractul (în mare parte, revânzătorul- n.red.) chiar dacă acesta nu are nicio influență asupra modului în care furnizorul (transportator, turoperator) derulează serviciile“, explică Anastasiu. O altă problemă face referire la taxa de stațiune care în prezent este stabilită de fiecare consiliu județean, în limita a 0,5-5% din tariful de cazare. „E prea mare taxa, iar banii încasați nu se întorc în turism. Milităm ca 30-50% din contravaloarea acesteia să meargă către asociațiile regionale de promovare“, spune Alin Burcea, președintele Paralela 45.