Ne-ar coplesi si tristetea, daca nu am sti ca vecinul are oricum bani sa isi cumpere alta. Un mare numar de intreprinderi mici si mijlocii care ar fi putut sa fie profitabile esueaza deoarece asociatii nu reusesc sa se inteleaga sau se insala reciproc. Astfel, societatile se divizeaza (solutia eleganta), unii dintre asociati se retrag (dati afara mai mult sau mai putin legal, mai mult sau mai putin balcanic) sau se decide dizolvarea, lichidarea si impartirea patrimoniului.
Indiscutabil, „inchiderile” si lichidarile sunt capul de afis al momentului. Intr-o recenta emisiune televizata, presedintele FPS arata ca se poate recurge la doua tipuri de lichidari: cea voluntara, reglementata de Legea societatilor comerciale, decisa de catre actionarii care realizeaza ca existenta societatii nu mai poate continua, si cea judiciara, reglementata de Legea privind procedura reorganizarii si lichidarii judiciare, condusa de judecatorul-sindic si la care apeleaza mai ales escrocii. Chiar daca este dificil pentru cei neavizati sa desluseasca de ce ar apela escrocii la acest al doilea tip de lichidare, pentru oricine este evident ca ei isi merita soarta. In aceasta conjunctura economica deloc vesela, in care economistii au obosit sa tot spuna povestea cu celulele bolnave care trebuie eliminate pentru a insanatosi intregul si sa arate ca tratarea lor cu apa de ploaie este pierdere de timp, cine se mai poate gandi la fuziuni?
Concurenta se rezolva prin fuziune
Strict juridic, fuziunea se face prin absorbirea unei societati de catre o alta societate sau prin contopirea a doua sau mai multe societati pentru a alcatui o societate noua. Doua firme concurente care, in loc sa isi deturneze clientii, sa isi fure secretele, sa-si racoleze angajatii si sa indrume organele de control fiscal una catre cealalta, decid sa lucreze impreuna, pentru a castiga umar la umar din combinarea operatiunilor si din complementaritatea lor. Fuziunea se hotaraste de fiecare societate in parte, in conditiile stabilite pentru modificarea actului constitutiv al societatii. Ea are ca efect dizolvarea societatii care isi inceteaza existenta si transmiterea universala a patrimoniului sau catre societatea beneficiara, in schimbul atribuirii de actiuni sau de parti sociale ale acesteia catre asociatii societatii care inceteaza si, eventual, a unei sume in bani (care nu poate depasi 10% din valoarea nominala a actiunilor sau a partilor sociale atribuite). Apare o societate mai puternica, desi pot sa apara si complicatii. O fuziune este un proiect de amploare, unic, si este aproape imposibil ca rezultatul sau sa fie reparat sau optimizat. Dificultatea gasirii unui raspuns la intrebarea daca este preferabila o felie mai mica dintr-un tort mai mare si faptul ca aparitia unei firme mari si puternice poate sa deranjeze pe unii sau pe altii (ideea ca nu este deloc prudent sa faci valuri este destul de raspandita) completeaza lista problemelor; la cele deja mentionate, se adauga necesitatea ca, ulterior fuziunii, managerii celor doua societati sa lucreze impreuna, lasand deoparte orgoliile. Simpla enumerare a acestor probleme poate provoca temerea ca orice fuziune este sortita esecului. Succesul unei fuziuni poate fi gasit undeva la granita dintre drept si economie. Acest succes poate fi masurat numai daca cei implicati au stabilit in prealabil un criteriu – ceea ce asteapta fiecare dintre societatile participante de la fuziunea realizata – iar lipsa unei idei clare in aceasta privinta poate genera confuzii si provoca nemultumiri. Iar tot inaintea inceperii negocierilor trebuie sa fie semnat si un acord de confidentialitate, care sa asigure partilor o minima protectie a informatiilor dezvaluite celeilalte pe parcursul discutiilor.
Un astfel de acord trebuie sa stipuleze, printre altele, si ca partile trebuie sa permita accesul la informatiile confidentiale furnizate de catre cealalta parte numai acelor persoane din conducerea lor care pot lua decizia necesara. In plus, societatile implicate trebuie sa vegheze ca cei mai buni specialisti sa nu fie pierduti in perioada de integrare, pe durata careia acestia simt ca locul lor de munca nu mai este sigur. De asemenea, prevederile Legii nr. 21/1996 (Legea concurentei) trebuie si ele luate in calcul. Articolul 13 din aceasta lege interzice concentrarile economice care, avand ca efect crearea sau consolidarea unei pozitii dominante, conduc sau ar putea conduce la restrangerea, inlaturarea sau denaturarea semnificativa a concurentei pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia, iar fuziunea este una dintre modalitatile in care o concentrare economica se poate realiza. Atunci cand agentii economici implicati in operatiune totalizeaza o cifra de afaceri de peste 10 miliarde lei, concentrarea economica este supusa controlului si trebuie notificata Consiliului Concurentei. Pana cand Consiliul Concurentei va lua o decizie privind concentrarea notificata, societatile in cauza pot lua numai acele masuri legate de concentrare care nu sunt ireversibile si nu modifica definitiv structura pietei.
Legea stabileste
o procedura simpla
Prevederile Legii nr. 31/1990 nu sunt foarte numeroase, iar procedura este relativ simpla. Administratorii societatilor care participa la fuziune intocmesc un proiect de fuziune. Proiectul, semnat de reprezentantii societatilor participante, se depune la Oficiul Registrului Comertului, insotit de o declaratie a societatii care inceteaza a exista in urma fuziunii privind modul cum a hotarat sa stinga pasivul sau. Proiectul de fuziune, vizat de judecatorul delegat, se publica in Monitorul Oficial. Oricare creditor al societatii care fuzioneaza, avand o creanta anterioara publicarii proiectului, se poate opune.
Opozitia suspenda executarea fuziunii pana la data la care hotararea judecatoreasca a devenit irevocabila, in afara de cazul in care societatea debitoare face dovada platii datoriilor sau ofera garantii acceptate de creditori ori convine cu acestia un aranjament pentru plata datoriilor.
Administratorii societatilor care fuzioneaza vor pune la dispozitia asociatilor proiectul de fuziune, darea de seama a administratorilor, in care se va preciza si raportul de schimb al actiunilor sau al partilor sociale, raportul cenzorilor, bilantul contabil de fuziune, evidenta contractelor cu valoare de peste 5.000.000 lei in curs de executare si repartizarea lor intre societatile beneficiare. Adunarea generala a fiecareia dintre societatile participante va hotari asupra fuziunii. Actele constitutive ale societatilor nou-infiintate prin fuziune se aproba de adunarea generala a societatii sau a societatilor care isi inceteaza existenta.
Aspectul cel mai important din punctul de vedere al patrimoniului este reglementat de art. 244: „In cazul fuziunii prin absorbtie, societatea absorbanta dobandeste drepturile si este tinuta de obligatiile societatii pe care o absoarbe, iar in cazul fuziunii prin contopire, drepturile si obligatiile societatilor care isi inceteaza existenta trec asupra noii societati astfel infiintate.” O fuziune nu se incheie in momentul in care procedurile legale au luat sfarsit. Cei implicati trebuie sa stabileasca in prealabil cum va functiona viitoarea companie. In Statele Unite, mai mult de jumatate dintre fuziuni nu reusesc sa atinga dezideratele companiilor care au fuzionat. Iar una dintre problemele majore este dificultatea integrarii echipelor manageriale ale acestora si a aderarii la valori comune, in cadrul aceleiasi organizatii. Pe plan mondial, exista intense preocupari pentru conceperea unui sistem globalizat de control al fuziunilor internationale, care sa devina in acest mod transparente si sa depaseasca stadiul actual al schimbului de informatii dintre agentiile nationale. Armonizarea legislatiilor este apreciata ca fiind primul pas ce trebuie facut in acest sens. Diferenta existenta intre fuziunile de miliarde de dolari care afecteaza concurenta pe plan mondial si cele ce trebuie notificate Consiliului Concurentei, a caror cifra de afaceri depaseste pragul prevazut de lege, este insa uriasa. r
Chiar daca la noi este vremea celor ce duc societatile in pragul lichidarii si a lichidatorilor, fuziunile actuale ale gigantilor mondiali, care lasa deoparte rivalitati acerbe pentru a prospera impreuna, pot da serios de gandit. tr