capacitatea acestora de a se integra in piata unica europeana, tradeaza o neliniste febrila si crescanda. Iminenta aderarii la UE a opt dintre aceste tari in mai 2004, cuplata cu asimilarea progresiva a acquis-ului comunitar in legislatia lor fac ca, de la un an la altul, oamenii de afaceri sa se simta tot mai putin pregatiti sa infrunte efectele integrarii, mai vulnerabili si mai sceptici.Exceptie face, ca in atatea alte privinte, Romania. Ai nostri (731 dintr-un esantion total de 3.871) sunt, conform propriei lor pareri, bine informati cu privire la acquis-ul comunitar, pregatiti sa se integreze, fruntasi la implementarea strategiilor de adaptare a companiilor lor la rigorile pietei unice si, de departe, cei mai entuziasti in privinta efectelor aderarii. O explicatie serioasa, dar conjuncturala, pentru locul special pe care s-au plasat oamenii de afaceri romani in concertul tarilor candidate priveste structura companiilor chestionate de Eurochambres. In esantionul acesteia, prin comparatie cu structura corporativa din tara noastra, companiile mari – realmente mai bine informate si mai bine pregatite pentru integrare – au o pondere dubla. O alta explicatie, mai neserioasa, dar de substanta, este faptul ca, spre deosebire de colegii de candidatura, romanii mai au, pana in 2007, doi ani de pregatire pentru clipa impactului. Iluzia ca au tot timpul din lume sa-si faca temele, ca si paguboasa obisnuinta de a nu face nimic pana in ultima clipa, rimeaza perfect cu optimismul lor usor indecent, iar toate la un loc tin de specificul national si nu pot lipsi din fisa noastra clinica de incorporare in UE. O ultima explicatie, cea mai neserioasa, dar si cea mai trista, ar fi ca multi dintre oamenii nostri de afaceri n-au inteles bine intrebarile care le-au fost adresate ori, pur si simplu, au exagerat cu inocenta. Altfel este greu de inteles cum de-au iesit campioni la exploatarea surselor de informare – primordial, pe Internet – cand stiut este ca onoram ultimul loc intre candidate la comunicatiile electronice de date. Acest adevar se verifica prin chiar modul in care si-au transmis participantii romani la sondaj raspunsurile la chestionar: doar o cincime au folosit e-mailul, iar peste trei cincimi au folosit faxul, ceea ce ne plaseaza intr-un puternic contrast cu celelalte noua tari si, in genere, intr-o alta era tehnologica. Departe de a exulta, ca romanii, tonul general al grupului de candidati est-europeni ramane, in esenta, optimist: 60% din companii cred in capacitatea lor de a face fata concurentei pe o piata unica europeana. Sperantele lor sunt insa mai curand legate de ceea ce pot face de acum inainte pentru a se acomoda la piata unica. Cele mai multe dintre firmele chestionate considera ca se conformeaza deja acquis-ului comunitar, desi doar 44% au demarat sau au incheiat un program de pregatire in vederea integrarii, doar un sfert din ele au o strategie si numai 8% au implementat-o cu succes. Oamenii de afaceri central-est-europeni sunt mai in largul lor in domenii precum protectia consumatorului, certificarea produselor ori securitatea muncii, dar se simt foarte vulnerabili in chestiuni cum sunt regulile concurentei sau marcile si licentele. Foarte putine firme, doar 11% din intregul esantion, au facut o evaluare riguroasa a costurilor pe care vor trebui sa le suporte ca urmare a intregarii in piata unica, dar aproape toate au putut furniza estimari. Mai bine de jumatate din companii (56%) considera ca acest cost nu va depasi 500.000 de euro, ceea ce reprezinta o treime din cifra medie de afaceri a acestora; peste un sfert se asteapta la o factura totala de 0,5-1,5 milioane de euro, pentru rest cifra putand urca pana la 10 milioane de euro sau chiar mai mult. In general, aceste costuri variaza proportional cu marimea companiilor. De asemenea, cele care opereaza in prezent doar pe pietele interne vor avea dificultati serioase si pierderi semnificative. Dimpotriva, companiile cu un palmares relevant in domeniul exporturilor s-au acomodat in buna masura cu piata europeana si vor depasi momentul integrarii cu costuri minime. Cele zece grupuri nationale de firme se diferentiaza si prin modul cum spera sa fructifice avantajele integrarii, respectiv sa gestioneze dezavantajele. Bulgarii, estonienii si romanii au cele mai marunte griji legate de concurenta pe propriile piete, pe care le-o vor face companiile occidentale; polonezii, ungurii si slovenii se simt insa amenintati si se asteapta la un val de falimente, care ar face sa explodeze fenomenul somajului. Slovacii, cehii, bulgarii si balticii se tem in schimb ca migratia fortei de munca va accentua pana la criza deficitul de lucratori calificati cu care se confrunta deja. Nu si romanii, care, in general, n-au emotii, ci doar asteptari pozitive. La fel cu toate celelate tari din zona care au performante modeste in materie de investitii straine si exporturi, Romania trage nadejde sa primeasca infuzii masive de capital si sa beneficieze de un acces mai facil pe pietele din Vest. Cehii, ungurii, polonezii si estonienii, neavand frustrari la aceste capitole, n-au nici nevoie sa-si faca iluzii.
Un singur cui In inima patronatului roman: costul ridicat al aderarii
Sondajul realizat de Eurochambres arata, o data mai mult, ca romanii, reprezentati aici prin clasa oamenilor de afaceri, sunt cei mai optimisti dintre toate natiunile care aspira la un loc in Uniunea Europeana largita. Patronatul nostru este, intr-o proportie record de 97%, in favoarea aderarii, iar nu mai putin de 85% asociaza integrarea in piata comunitara cu o conjunctura favorabila companiilor lor (fata de 60%, cat este media tuturor celor zece tari candidate). Euroscepticismul romanesc se manifesta exclusiv cu privire la costuri. Desi numai 12% din patronii nostri dispun de o evaluare a costurilor, trei sferturi din ei intuiesc ca din conturile fiecarei firme romanesti vor disparea intre 0,5 si 1,5 milioane de euro in contextul integrarii. Majoritatea oamenilor de afaceri romani (58%) are credinta ca se poate acomoda prin forte proprii la exigentele pietei unice, un sfert va porni in cautarea unor parteneri strategici, in vreme ce 11% considera ca integrarea in UE nu este un motiv sa-si modifice strategia dupa care isi conduc in prezent firmele.
