Esentiala pentru rentabilitatea afacerii este amplasarea salii – care trebuie sa fie deschisa de dimineata pana seara, inclusiv sambata si duminica – intr-o zona centrala, ai carei locuitori sa-si permita sa achite un abonament de 200.000 – 500.000 lei pe luna. Conteaza mai putin daca oamenii vin intr-adevar pentru a se mentine in forma, pentru a slabi sau pur si simplu din snobism. Important este ca ei sa se simta bine. Daca in plus se intalnesc cu prietenii sau isi largesc cercul de cunostinte, vor deveni cu siguranta clienti fideli. Acest obiectiv poate fi atins si prin alte mijloace. Daca angajatii sunt in egala masura competenti si amabili, daca patronul adopta o politica de reduceri pentru elevi, studenti sau pensionari, daca galeria aparatelor se mareste din cand in cand si dusurile nu lipsesc, succesul este asigurat.
Deloc de neglijat este si faptul ca organele de control nu prea se inghesuie sa viziteze aceste sali, de unde, spre deosebire de magazinele alimentare, nu pot pleca cu sacosele incarcate. Un intreprinzator care prefera sa-si pastreze anonimatul ne-a povestit ca nu a primit niciodata un control de la Garda Financiara. L-au vizitat cei de la Corpul de Control al Primariei, cei de la Sanepid si cei de la Protectia mediului. Singura neregula pe care i-au gasit-o a fost lipsa firmei luminoase (intreprinzatorul lipise o firma din autocolant). In loc sa plateasca o amenda de sase-zece milioane, el a rezolvat problema cu doua milioane date ca spaga.
Abonamentele lunare stau la baza profitului
Sala trebuie sa fie dotata cu 10-20 de posturi de lucru, care sa acopere intretinerea tuturor grupelor de muschi, costul unuia variind intre 500 si 5.000 de dolari, in functie de cat de nou este si de tara de provenienta. Majoritatea aparatelor sunt importate din Germania, Italia si Canada.
Profitul unei astfel de afaceri se obtine din abonamente lunare si mai putin din sedinte disparate. Cu alte cuvinte, clientul trebuie fidelizat, caci el va povesti familiei si prietenilor cum e sala si cum sunt aparatele. Intr-un oras mare este nevoie de numai o saptamana pentru ca lumea sa afle – fara ca intreprinzatorul sa-si faca publicitatea traditionala – ca exista un aparat nou.
„Eu aflu de la clientii mei ce se petrece in salile concurente, nu e nevoie sa ma duc sa vad. Sunt multi care migreaza de la o sala la alta si orice lucru, in aparenta marunt, poate determina pierderea unor clienti”, spune dl Staicu Olteanu, proprietarul salii Pit Gym din Bucuresti. De formatie profesor de sport, dl Olteanu (55 de ani) a investit 50.000 de dolari in 1994 si a deschis in cadrul unei baze sportive dintr-o zona centrala un club in care functioneaza o sala de fitness, o sala de gimnastica aerobica, o sauna, un teren de tenis si o mica terasa. „La inceput mi-am atras clientii printr-o campanie agresiva de publicitate si prin preturi moderate. Desi concurenta era redusa, pentru ca erau foarte putine sali, am avut probleme cu mentalitatea oamenilor. Multi dintre ei nu stiau ce inseamna fitness. De asemenea, au existat numeroase cazuri cand oamenii au venit o data, de doua ori din snobism si au sfarsit prin a deveni clienti fideli”, relateaza dl Olteanu.
Acum insa, el recunoaste ca se confrunta cu o alta problema. Spatiul a ajuns neincapator fata de numarul de amatori – are deja 50 de intrari pe zi – si din acest motiv unii clienti au renuntat. A incercat sa mai deschida o sala de gimnastica aerobica in aceeasi baza sportiva, dar chiria pretinsa ar fi facut investitia neprofitabila. In prezent el a recuperat banii investiti, a demarat o alta afacere – o mica agentie de publicitate – si cauta o finantare pentru a deschide un club mai mare, intr-un spatiu de 1.000 de metri patrati. Suma necesara pentru infiintarea unui club de lux, care sa fie dotat, pe langa cele de mai sus, cu cabinete de masaj, jacuzzi si piscina, se ridica la 500.000 USD. „Fitnessul este o afacere buna, dar nu atat de profitabila. Nu m-am imbogatit, dar traiesc decent”, afirma dl Olteanu.
Dna Mona Filip (47 de ani), tot profesoara de sport, a intrat in acest domeniu ceva mai recent. In mai 1998 ea a deschis intr-unul din cartierele periferice ale Bucurestiului, in locul unei alimentare, complexul Palestra, unde lucreaza zece angajati. Pe 200 de metri patrati functioneaza o sala de fitness, o sala de gimnastica aerobica, o sauna, cabinete de masaj si un salon de coafura si cosmetica. Investitia a fost de numai 300.000.000 de milioane lei, pentru ca dna Filip avea deja aparatele.
Angajatii competenti sunt greu de gasit
Inainte de aceasta afacere, a avut in locatie de gestiune o sala similara in centrul orasului, in cadrul unei unitati de coafura din reteaua Igiena. Insa mai importante decat aparatele au fost clientele pe care le-a atras o data cu mutarea, intrucat chiar ea face exercitiile la orele de aerobica. „Abia de anul trecut sala a inceput intr-adevar sa mearga, mai ales ca nu avem concurenti in zona. Insa oamenii nu sunt bogati, iar primul lucru pe care il intreaba acum clientii este pretul, ceea ce nu se intampla niciodata la sala din centru”, povesteste dna Filip.
Cel mai dificil lucru a fost gasirea unor angajati amabili si competenti. O profesoara foarte buna de aerobica, dar care nu este decat o simpla executanta, nu va fi niciodata in gratiile clientelor. Motivul? Chiar daca face exercitii complicate, putine cliente o pot urmari, majoritatea sfarsind prin a pleca acasa dezamagite de lipsa de eficienta a exercitiilor. „Eu mi-am castigat clientii acordand diverse facilitati: reduceri pentru elevi, studenti si pensionari (am la aerobica o doamna de 68 de ani); pe clientii fideli ii las sa intre chiar daca au uitat abonamentul acasa; daca o studenta mai aduce doua colege, ii ofer gratuitate o anumita perioada”, declara dna Filip. Cu alte cuvinte, ea a adoptat o strategie potrivita zonei respective. Pana acum, banii investiti nu au fost recuperati, pentru ca modernizarea permanenta a salii este o conditie absolut necesara pentru atragerea clientilor.