In perioada "romantica a capitalismului nostru, credeam cu totii ca, in cativa ani, aceasta diferenta se va reduce drastic sau chiar ca va disparea cu totul. Dar, dupa zece ani, situatia este aproape neschimbata. Intrebarile sunt inevitabile: de ce? Cum va fi peste inca zece ani? Mai este posibil sa apara, brusc, o schimbare radicala? E cineva vinovat de aceasta situatie? Prin natura lucrurilor, productivitatea nu poate creste la nesfarsit prin progres tehnologic: efectele sunt din ce in ce m
In perioada „romantica a capitalismului nostru, credeam cu totii ca, in cativa ani, aceasta diferenta se va reduce drastic sau chiar ca va disparea cu totul. Dar, dupa zece ani, situatia este aproape neschimbata. Intrebarile sunt inevitabile: de ce? Cum va fi peste inca zece ani? Mai este posibil sa apara, brusc, o schimbare radicala? E cineva vinovat de aceasta situatie?
Prin natura lucrurilor, productivitatea nu poate creste la nesfarsit prin progres tehnologic: efectele sunt din ce in ce mai mici, cu cheltuieli din ce in ce mai mari. De aceea, occidentalii si-au pus sperantele in management si, in special, in strategiile si politicile de resurse umane ca sursa de crestere a productivitatii cu cheltuieli mai reduse. Din punctul de vedere al rezervelor de crestere a productivitatii, romanii stau mult mai „bine, de vreme ce ar trebui sa o crestem de cel putin zece ori pentru a-i putea ajunge pe altii din urma. Patronul ceh de la Tepro spunea ca, la el in tara, un muncitor produce de zece ori mai multe tevi decat muncitorul de la Iasi. Daca cehul ar face la Iasi o fabrica identica si ar aplica exact aceleasi metode si proceduri de organizare, ar face muncitorul roman de zece ori mai multe tevi? De ce sunt convins ca nu? De unde provine aceasta diferenta? Toti cei pe care ii veti intreba va vor raspunde, in cor: „De la mentalitate!.
Aceasta sa fie cauza? Am inceput un studiu de lunga durata despre „mentalitatea romaneasca, raportata permanent la cea „occidentala, pentru a gasi cateva raspunsuri si, de ce nu, si solutii.
Cata compatibilitate
culturala exista?
Evident, orice studiu trebuie sa inceapa cu stabilirea ipotezelor de lucru si cu o analiza-diagnostic. Punctul de plecare (punctul de referinta al intregului studiu, de altfel) vor fi relatiile dintre straini si romani, si anume cele profesionale, care sunt mai usor de abordat si de studiat, si au utilitate practica imediata. Am inceput, in mod logic, de la cei din jurul nostru: ca firma care recruteaza aproape exclusiv pentru companii straine, aceasta problema a „compatibilitatii culturale (termen generic, cu referire, in special, la mentalitate) dintre Client (angajatorul) si Candidat este cea mai mare problema a noastra, fiind cea mai subiectiva: cum sa evaluezi sau sa masori mentalitatea fiecaruia, cum sa iti dai seama de compatibilitati si de incompatibilitati si cum sa le explici celor doua parti?
Toata lumea este de acord ca mentalitatea este o problema serioasa, insa foarte putini ar putea sa o defineasca sau sa spuna din ce este alcatuita. Definitiile stiintifice sunt putin operationale pentru scopurile noastre: „Mentalitatea reprezinta modul de gandire luat drept caracteristica pentru un individ sau un grup – zice teoria. Urmatoarea problema de rezolvat va fi gasirea unor instrumente teoretice care sa ne permita masurarea si exprimarea cantitativa a „mentalitatii. Aceasta problema rezolvata va permite o multime de analize privind evolutia si tendintele mentalitatii, previziuni, strategii etc.
Sondajul-pilot lansat de Ward Howell, impreuna cu The Business Review, in urma cu doua luni, a urmarit sa depisteze unele diferente dintre opiniile si atitudinile romanilor si ale strainilor (si, plecand de aici, diferente de comportament) in cateva domenii care tin de relatiile profesionale.
Colaborarea este
o problema delicata
Au fost trimise chestionare in care era ceruta opinia strainilor despre romani, a romanilor despre straini, a romanilor despre romani si ce cred romanii ca strainii cred despre romani, referitoare la peste 30 de subiecte de interes: onestitate, responsabilitate, punctualitate, realism, rabdare, initiativa, disciplina, capacitati manageriale si competenta, tenacitate, sinceritate, loialitate, idealism, umor etc. Cei vizati au fost strainii si toti romanii care lucreaza direct cu acestia in 500 dintre cele mai mari firme in care lucreaza si straini. De asemenea, subiectii au avut posibilitatea sa descrie, in afara chestionarului, principalele lor probleme in colaborarea cu romanii, respectiv cu strainii. Pentru a mari gradul de obiectivitate a rezultatelor, raspunsurile au fost anonime. Au raspuns 130 de straini si 150 de romani, ceea ce asigura reprezentativitatea rezultatelor, cel putin la nivelul Bucurestiului.
Cel mai ingrijorator rezultat a fost, cu siguranta, opinia strainilor despre onestitatea si cinstea romanilor. Mai mult de jumatate din straini au o parere proasta si foarte proasta, cei care au o parere buna si foarte buna fiind mai putini de 20%. Situatia este diferita la parerea romanilor despre straini: aproape jumatate din ei au o parere buna sau foarte buna despre onestitatea strainilor. La fel de important este si faptul ca romanii au aproape aceeasi parere – proasta – despre cinstea romanilor ca si strainii, iar ce isi inchipuie romanii ca strainii cred despre ei coincide exact cu realitatea.
La punctualitate, lucrurile stau si mai prost: aproape trei sferturi din straini au o parere foarte proasta sau proasta despre romani, pe cand peste trei sferturi din romani au o parere buna sau foarte buna despre punctualitatea strainilor. Parerile romanilor despre punctualitatea romanilor sunt mai mult decat bune, insa parerea strainilor este mai proasta decat cred romanii. De remarcat ca procentul celor care au o parere foarte buna despre punctualitatea romanilor a fost exact zero!
De multe ori, strainii se plang ca romanii sunt dezordonati: intr-adevar, peste jumatate dint ei au o parere proasta sau foarte proasta despre romani in aceasta privinta, cei care au o parere buna fiind sub 20%. La fel ca si la punctualitate, parerea romanilor despre ei insisi este mai mult proasta decat buna. Opinia romanilor despre straini este exact opusa celei a strainilor despre romani, adica buna si foarte buna.
Romanii cred despre ei ca au multa initiativa si ca strainii cred acest lucru, numai ca acestia nu prea sunt de aceeasi parere: aproape jumatate din straini au o parere proasta despre spiritul de initiativa al romanilor, iar un sfert din ei au o parere buna, mai putin decat cred romanii despre ei insisi si decat isi inchipuie ca strainii cred despre romani.
Disciplina romanilor constituie o problema pentru mai mult de jumatate din straini, 35% din ei avand o parere buna sau foarte buna in aceasta privinta. Romanii cred ca strainii au o parere mai buna despre disciplina lor decat in realitate.
40% din straini au o parere foarte proasta sau proasta despre capacitatea manageriala a romanilor, 25% au o parere buna si nici unul nu are o parere foarte buna. Mai mult de jumatate din romani, dimpotriva, cred ca au calitati manageriale bune sau foarte bune, insa sunt destul de realisti privitor la parerea strainilor despre ei.
Peste jumatate din romani cred ca strainii au un aer de superioritate fata de romani iar un sfert cred ca nu sunt. Mai interesant, majoritatea romanilor cred ca romanii au un aer de superioritate nejustificat fata de alti romani, subordonati.
Cel putin la fel de interesante au fost comentariile libere ale strainilor si ale romanilor, in afara de comentariile care isi gasesc echivalentul in rezultatele sondajului.
Profetia
Autoimplinita
Ca si cand nu ar fi suficiente toate aceste probleme, romanii mai au de luptat si cu legile psihologiei! Una dintre cele mai cunoscute si mai incontestabile legi (efecte) in psihologie (si in sociologie) este Profetia Autoimplinita (Self-fulfilling Prophecy): „Procesul prin care asteptarile cuiva devin realitate prin inducerea unui comportament din partea persoanei vizate care confirma aceste asteptari”. Cu alte cuvinte, daca cineva are o anumita parere despre altcineva (chiar falsa!), acel altcineva tinde sa se comporte in asa fel incat sa confirme acea parere, chiar involuntar sau chiar daca acest comportament este evident in defavoarea sa. De exemplu, elevii despre care un profesor crede ca sunt buni chiar devin mai buni si invers. Sau, la un interviu, cand nu-ti place cum arata un candidat si (subconstient) esti tentat sa crezi si ca e slab profesional, daca nu esti atent, incepi sa pui intrebari care sa-ti confirme aceasta parere (ca e slab). Candidatul sesizeaza usor aceasta tendinta si, la randul lui, incepe sa faca greseli sau gafe greu de explicat care, in final, ajung sa confirme parerea initiala!r
Concluzia este usor de tras de aici. Strainii au o opinie negativa despre unele trasaturi ale romanilor, opinie care se reflecta usor in atitudinea si in comportamentul lor. Conform acestei legi, romanii vor avea tendinta subconstienta de a se comporta in asa fel incat sa intareasca aceste convingeri! Acest comportament al romanilor ar fi foarte diferit daca convingerile strainilor ar fi altele, in exact acelasi context economic si social. Cum comportamentul este mai usor de schimbat decat convingerile (stereotipii, de multe ori), in psihologie se spune ca singura solutie de a iesi din acest cerc vicios este ca cel vizat sa se comporte diferit fata de cum s-ar astepta celalalt sa o faca. Prin urmare, ori facem cursuri de psihologie cu strainii ca sa afle ca, daca ar face un efort si s-ar comporta ca si cum romanii ar fi cinstiti, acestia din urma s-ar comporta, si ei, ca si cand ar fi cinstiti, si uneori chiar ar deveni mai cinstiti pana la urma, fie romanii vor face un efort sa se poarte ca si cum strainii ar crede despre ei ca sunt foarte cinstiti!r
Rezultatele complete ale sondajului pot fi obtinute de la Ward Howell Euroselect, tel.: 231.07.20, fax: 231.07.19.tr
r
George Butunoiu