Incendiul de la Ferma Dacilor. Patronul locației a publicat pe pagina sa de Facebook un mesaj lung în care vorbește atât despre suferințele prin care trece acum, în nopțile de priveghi ale fiului său, dar și despre afacerea și trecutul său.
Cornel Dinicu, mesaj după incendiul de la Ferma Dacilor
Incendiul de la Ferma Dacilor. Cornel Dinicu, proprietarul Ferma Dacilor, a publicat pe pagina pensiunii un mesaj detaliat pe care îl descrie ca o spovedanie publică și singurul mijloc de a exprima adevărul. El se așteaptă să fie arestat după înmormântarea fiului său.
El a scris pe pagina de Facebook a pensiunii Ferma Dacilor că au loc nopțile de priveghi ale fiului său și a început să scrie deoarece nu avea unde să-și exprime durerea și să spună adevărul. A menționat că nu are prieteni în politică, nici în presă, nici susținerea de care se vorbește.
El a subliniat că are mulți prieteni apropiați, dar nu dintre cei menționați anterior. Motivul scrisului său este că a realizat că după înmormântarea fiului său urmează să fie arestat și că altfel nu ar putea să-și relateze povestea. Mesajul a fost postat sâmbătă noapte, după înmormântarea fiului său decedat în incendiu.
”Acestea sunt nopţile de priveghi ale fiului meu şi am început să scriu pentru că n-am unde să-mi vărs durerea. N-am nici unde să spun adevărul. N-am nici prieteni în politică, nici în presă, nici susţinerea de care se tot vorbeşte. Am prieteni mulţi şi apropiaţi, dar nu din ăştia de care se tot aude. Scriu pentru că am înţeles că după înmormântarea fiului urmează să fiu arestat şi cum altfel o să mai pot să îmi spun povestea?!”, a scris Cornel Dinicu pe pagina de Facebook a pensiunii Ferma Dacilor.
Patronul de la Ferma Dacilor, copleșit de nenorocire
Patronul de la Ferma Dacilor a mai scris că este vorba despre durerea unui tată care își îngroapă fiul și durerea unui prieten care își îngroapă cei mai apropiați prieteni. Acesta a menționat că este copleșit de nenorocire și de toate lucrurile spuse despre el, dar că a cel puțin încercat să le relateze povestea.
”E durerea unui tată care îşi îngroapă fiul, e durerea unui prieten care îşi îngroapă prietenii cei mai apropiaţi. Condoleanţe familiilor celor care au fost cu noi în acea noapte tragică. E peste puterile mele să duc nenorocirea şi toate lucrurile pe care le spuneţi despre mine, dar măcar să fi încercat să vă povestesc”, a mai scris patronul de la Ferma Dacilor.
Cornel Dinicu, detalii despre viața înainte de Ferma Dacilor
Cornel Dinicu a relatat că provine dintr-o familie simplă cu 8 copii și că opțiunile sale de a găsi un loc de muncă erau extrem de limitate. El a menționat că singurul avantaj pe care l-a avut a fost cel de a fi fost sportiv.
Deși a recunoscut că nu și-a dorit să devină paznic sau gardă de corp, el a ales această cale deoarece nu avea alte opțiuni pentru a-și asigura traiul. Mai târziu, odată cu dezvoltarea sa personală, a avut și alte locuri de muncă, inclusiv gestionarea unui club.
El s-a întors în orașul Mizil, a vândut proprietățile părinților săi și a investit în construirea unui hotel și a unei piscine. A recunoscut că a intrat în faliment, deoarece băncile nu așteaptă și pentru că nu avea experiență de administrator cu educație formală.
”Provin dintr-o familie simplă cu 8 copii. Din păcate pentru mine, variantele mele de a găsi un loc de muncă erau extrem, extrem de limitate. Aveam un singur avantaj cu care am plecat la drum, anume acela de a fi fost sportiv. Să fiu paznic, gardă de corp, n-a fost visul meu în viaţă, dar n-aveam cu ce trăi, deci asta a fost. Acum ştiu să fac multe, dar la vremea aia atât puteam şi asta a fost. Pe măsură ce mi s-a mai dezgheţat mintea am mai avut şi alte locuri de muncă. Am făcut un club. M-am întors la Mizil, am vândut apartamentul părinţilor şi o casă moştenită tot de la ei la Breaza, m-am umplut de credite la bănci, datorii la prieteni şi am făcut Hotelul din Mizil, apoi Pisicina. Falimentul a bătut pe nesimţite la uşă pentru că băncile nu te aşteaptă…iar eu nu eram tocmai un administrator cu şcoală. Atât s-a putut”, a mai scris Cornel Dinicu.
De unde a venit ideea de Ferma Dacilor?
Patronul de la Ferma Dacilor a adăugat că a luat decizia de a-și înființa o fermă după ce un bun prieten a murit foarte tânăr, iar analizele au indicat că decesul s-a datorat intoxicației cu mâncare de proastă calitate din comerț. Astfel, el s-a gândit să creeze o fermă pentru producția de lapte, ouă, carne, cârnați și brânză, cu scopul de a furniza materie primă pentru mesele a 500 de familii săptămânal. La acea vreme, terenul era extrem de ieftin, motiv pentru care a achiziționat o mică bucată de teren care a devenit ulterior Ferma Dacilor.
”Un bun prieten mi-a murit de foarte tânăr, iar când au venit rezultatele analizelor concluzia a fost că a murit intoxicat de mâncarea proastă din comerţ. Atunci m-am gândit să-mi fac o fermă unde să produc lapte, ouă, carne, cârnaţi, brânză şi să livrez către 500 de familii săptămânal materie primă pentru mesele lor. Pământul era extrem de ieftin la vremea respectivă, aşa că am cumpărat şi eu o bucată mică din ceea ce azi era Ferma Dacilor”, mai scris patronul de la Ferma Dacilor.
Obținerea autorizației a întârziat
Cornel Dinicu a menționat că, datorită trecutului său și a datoriilor financiare considerabile, obținerea autorizației pentru fermă întârzia. Documentele necesare, precum un plan urbanistic zonal, au fost dificil de obținut, eliberarea acestora întârziind cu patru ani. În timpul unui control, s-a constatat că avea construite cuști pentru iepuri, iar pentru a obține autorizația i s-a cerut să le demoleze, un alt obstacol menit să întârzie procesul.
Pentru a face față situației, a început să crească păsări, gâște și porci, visând să livreze produsele pe care le creștea. Însă, vulpile au devenit o problemă constantă, iar într-o zi a devenit evident că ceva nu era în regulă când o vulpe a trecut nestingherită cu o gâscă chiar în fața sa. După un inventar, s-a descoperit că lipseau peste 1000 de gâște. Înțelegând că situația nu era favorabilă, a decis să construiască primele 6 camere de închiriat în continuarea grajdului.
”În baza faptului că aveam un trecut şi bani de dat stânga-dreapta deloc, autorizaţia întârzia să apară. Documentele pe care le cereau erau imposibil de obţinut, cum ar fi un plan urbanistic zonal care a fost eliberat după 4 ani!!! Apoi într-un control s-a constatat că aveam construite nişte cuşti de iepuri (sper că ştiţi cum arată) şi că trebuie să le dărâm dacă vreau autorizaţie. Era, evident, un alt mod de a lungi procesul.
Am început să cresc păsări, gâşte, porci pentru livrările la care visam eu. Vulpile ne dădeau târcoale necontenit, până când, într-o zi era prea evident că ceva nu-i în regulă. Vulpea trecea nestingherită cu o gâscă la purtător chiar prin faţa mea. Ne-am apucat de numărat şi şocul a fost pe măsură, peste 1000 de gâşte lipsă. Am realizat că nu eram deloc în filmul bun şi atunci am decis să construim primele 6 camere de închiriat în continuarea grajdului”, mai scrie Dinicu.
Cornel Dinicu nu a găsit înțelegere din partea autorităților
Cornel Dinicu a menționat că a avut de parcurs drumuri repetate la autorități, a participat la dezbateri, a fost ignorat, și a simțit această experiență de nenumărate ori. În prezent, el se întreabă, citind articole în presă, unde sunt presupusele relații și conexiuni pe care oamenii afirmă că le are sau le avea, deoarece a întâmpinat numeroase dificultăți legate nu doar de obținerea autorizațiilor, ci și de furnizarea de electricitate, apă, acces și alte aspecte, pentru care nu a găsit nici rezolvare, nici înțelegere din partea autorităților.
”Iar drumuri la autorităţi, iar dezbateri, iar ignorare, iar, iar, iar. Şi acum mă întreb citind prin presă una-alta unde sunt relaţiile şi conexiunile astea despre care zice lumea că le am sau le aveam, că nu vă puteţi imagina câte greutăţi am avut cu ferma şi nu vorbesc doar de autorizări, ci şi de electricitate, şi de apă, şi de acces, şi câte şi mai câte şi n-am găsit nici rezolvare, nici înţelegere de la autorităţi”, spune el.
El a adăugat că a depus eforturi susținute atât în lucrul cu pământul cât și în creșterea animalelor. El a menționat că a achiziționat materia primă pe care nu o producea din surse locale, și că a reinvestit cu bucurie banii care au rezultat ulterior din munca lor.
”Am muncit la pământ şi la animale, am cumpărat materia primă pe care nu o produceam noi de la producători locali, am reinvestit fără regret banii care au venit ulterior muncii noastre”, a mai scris Dinicu.
Proprietarul de la Ferma Dacilor se simte responsabil
El a afirmat că se simte responsabil pentru familia sa, prietenii copiilor săi și pentru toți cei care au sprijinit Ferma Dacilor, contribuind astfel la realizarea visului său. De asemenea, a menționat că autoritățile trebuie să identifice persoanele vinovate în această situație.
”Sunt ca familia mea şi prietenii copiilor mei, apoi pentru toţi cei care au fost vreodată la Ferma Dacilor crezând în acest proiect şi datorită cărora visul a devenit realitate, şi nu în ultimul rând pentru autorităţi care trebuie să găsească vinovaţii”, afirmă el.
El a menționat că a auzit în mod repetat că după înmormântarea copilului său va fi arestat pentru a fi dat ca exemplu.
El a adăugat că, în starea actuală de durere, nu îi pasă ce se întâmplă cu el, dar își dorește liniște pentru cei dragi. Nu contează cât de mult va fi hărțuit, el este denumit pe toate posturile „interlop”. Din păcate, a menționat că are o reputație proastă creată cu mulți ani în urmă, care îl urmărește pretutindeni. A subliniat că nu pare să conteze:
- nici faptul că a fost achitat
- nici care a fost adevărul la momentul respectiv
”La durerea pe care o simt acum, nu contează ce se întâmplă cu mine, dar îmi doresc linişte pentru cei dragi, nu contează cât mă veţi hăitui pe mine. Mă numiţi pe toate posturile interlop. Şi din păcate, am o reputaţie proastă creată cu mulţi ani în urmă care merge peste tot cu mine. Nu contează cât bine faci, contează doar greşelile pe care le faci. Nu pare să conteze nici că sunt achitat, nici care a fost adevărul la vremea respectivă”, mai scris patronul de la Ferma Dacilor.
Motivul pentru care a fost condamnat
A menționat că și-a apărat un bun prieten împotriva unor clanuri țigănești cu conexiuni puternice. El spune că era doar un simplu pion în această situație. A subliniat că era considerat un nimeni care trebuia să fie sacrificat pentru ca alții să prospere.
El a afirmat că, în ochii altora, acea perioadă va rămâne așa cum s-a consemnat. Descriindu-se pe sine la acea vreme ca fiind tânăr, sportiv și puternic, a menționat că a plătit pentru acțiunile sale. Totuși, a adăugat că, în ciuda tuturor acestor lucruri, stigma de „cercetat în stare de reținere” nu dispare niciodată.
”Dacă acum spun că atunci am fost condamnat pentru că trebuia? Că mi-am apărat un prieten bun împotriva clanurilor ţigăneşti care aveau relaţii extraordinar de sus şi eu eram doar un simplu pion? Că eram un nimeni care trebuia să pice ca să fie alţii bine? Pentru voi rămâne doar ce s-a consemnat. Eram tânăr, sportiv, puternic. Am plătit. Pare oricum că nu destul pentru că ştampila asta de cercetat în stare reţinere nu dispare niciodată”.
Afacerea era înregistrată pe numele unui prieten
Cornel Dinicu a explicat că afacerea era înregistrată pe numele lui Adrian Ristin. Acesta este un prieten de lungă durată.
El a subliniat că situația sa familială era mai complexă, având 5 copii din 3 relații diferite. Pentru a evita favoritismele și tensiunile, a decis să înregistreze firma pe numele unui prieten.
Astfel, a stabilit că oricine din familie dorea bani trebuia să muncească. Fiecare membru al familiei ar urma să primească în funcție de gradul său de implicare.
”Sunt un om de la ţară care a vrut să implementeze copiilor disciplina şi conştiinţa că banii se fac prin muncă. Toată familia mea munceşte la Fermă. Aţi spus că s-au spălat bani în pandemie, că Ferma a făcut profit. S-au spălat sau s-a făcut profit? Că e o contradicţie. Eu am investit în acest proiect în timp tot, plus bani împrumutaţi, fără a lua ceva înapoi. Toate câştigurile se reinvesteau. Eu nu mi-am făcut case, nu am schimbat maşină după maşină, eu doar am încercat să îmi îndeplinesc un vis. În pandemie am funcţionat cu restricţii ca toată lumea, iar mare parte din venituri au venit din livrări. Împreună cu copiii mei am făcut personal livrări la domiciliu şi mulţumim celor care au cumpărat că aşa ne-am susţinut. Am declarat veniturile şi profiturile”, se mai arată în mesaj.
Cornel Dinicu a relatat că încerca mereu să-și fidelizeze clienții prin metodele normale practicate de orice:
- restaurant
- pensiune
- magazin
A menționat că nu avea autorizație de construire, în principal din cauza lipsei de relații favorabile în mediul politic. El a explicat că a reușit să intableze clădirea prin intermediul instanței după o perioadă semnificativă.
A subliniat că a fost nevoie să dea în judecată pentru a ajunge în legalitate. De asemenea, a recunoscut că a greșit pentru că a dorit să-și îndeplinească visul de a crea ceva unic în România.
”Ferma Dacilor a adus mai multă vizibilitate României decât toate târgurile Ministerului Turismului la un loc.
S-a înţeles că am intrat în legalitate prin instanţă, şi nici asta nu a fost simplu, bineînţeles”, afirmă patronul de la Ferma Dacilor.
Explicații despre autorizarea ISU
Cornel Dinicu a explicat că Ferma Dacilor s-a dezvoltat în timp. A menționat că la început, aceasta nu era așa cum arată în prezent.
A afirmat că necesitatea obținerii autorizațiilor a apărut pe parcurs. Inițial aveau 12 locuri de cazare, adică 6 camere. Pentru un număr de până la 16 locuri, această autorizație nu era necesară.
El a explicat că atunci când au extins capacitatea de cazare, au solicitat autorizarea. A adăugat că nu aveau autorizație inițial pentru că erau într-un proces juridic.
”Ferma s-a construit în timp. Întâi o fermă, apoi câteva locuri de cazare. Nu a fost de la început aşa cum era în prezent. Necesitatea autorizațiilor a venit pe parcurs pentru că la început noi aveam 12 locuri de cazare, respectiv 6 camere, iar până în 16 locuri această autorizaţie nu este necesară. Când ne-am mărit am cerut autorizarea. De ce nu o aveam? Pentru că eram în proces”, se mai arată în postare.
”În fapt, toate măsurile de siguranţă existau, mai puţin paratrăsnetul (…) Ce nu spune nimeni e că această nenorocire s-a întâmplat în casa mea, la petrecerea de Crăciun cu familia mea şi musafirii mei. Toţi cei care au decedat nu erau clienţi ai Fermei, erau familie şi musafiri care au fost găzduiţi în casa privată care nu avea nevoie de autorizaţii pentru că nu era destinată închirierii”, a mai afirmat patronul de la Ferma Dacilor.