Potrivit articolului 30, alineatul 5 din Legea bugetului de stat pe anul 2001 (L nr. 216/2001), platitorii de impozite si taxe care au organizate puncte de lucru stabile sunt obligati sa solicite inregistrarea fiscala a acestora ca platitori de impozit pe venituri din salarii, la organul fiscal in a carui raza teritoriala se afla punctul de lucru. In aplicarea acestei dispozitii au fost elaborate norme metodologice aprobate prin Ordinul comun nr. 800/356/2001 al Ministerului Finantelor Publice si al Ministerului Administratiei Publice, publicat in Monitorul Oficial nr. 290/2001.
Potrivit punctului 1 din aceste norme, prin punct de lucru stabil se intelege un centru de activitate cu caracter fix sau permanent din structura unui agent economic cu personalitate juridica, cu minimum cinci angajati cu contract individual de munca pe perioada nedeterminata. Solicitarea inregistrarii fiscale se realizeaza in termen de 15 zile de la data infiintarii punctului de lucru sau pentru punctele de lucru deja infiintate, in termen de 15 zile de la data publicarii L 216/2001. Termenul de 15 zile de la data publicarii L 216/2001 a fost totusi suspendat de faptul ca normele metodologice au fost publicate in data de 1.06.2001. Care sunt, prin urmare, obligatiile agentilor economici ce detin sau urmeaza sa infiinteze astfel de puncte de lucru?
In primul rand, trebuie precizat ca toti platitorii de taxe si impozite care solicita inregistrarea fiscala a punctelor de lucru vor primi un cod de inregistrare fiscala distinct. Acestia au obligatia sa organizeze evidenta contabila corespunzatoare pentru determinarea impozitului pe venitul din salarii. Au, de asemenea, obligatia de a completa si de a depune la organele fiscale la care punctele de lucru stabile sunt luate in evidenta ca platitori de impozite si taxe, declaratia privind obligatiile de plata la bugetul de stat, intocmita distinct pentru punctele de lucru stabile infiintate, precum si sa respecte toate obligatiile ce revin angajatorilor din aplicarea reglementarilor referitoare la impozitul pe venit.
Impozitul pe salariile angajatilor care isi desfasoara activitatea in cadrul acestor puncte de lucru va fi virat in conturile unitatilor administrativ teritoriale care au in evidenta punctele de lucru, pe baza de ordine de plata pentru trezorerie (OPHT), intocmite distinct pentru fiecare punct de lucru stabil, in contul de venituri al bugetului de stat, deschis la unitatea de trezorerie si contabilitate publica in a carei raza isi desfasoara acesta activitatea.
Angajatorii vor intocmi state de plata distincte pentru fiecare punct de lucru stabil, urmand sa organizeze evidenta contabila analitica pentru determinarea impozitului pe venitul din salariu.
Deoarece am vazut care sunt obligatiile celor care infiinteaza puncte de lucru stabile urmeaza sa determinam si sanctiunea pentru nerespectarea acestor obligatii.
Dat fiind faptul ca L 216/2001 nu prevede expres nici o sanctiune pentru nerespectarea acestor dispozitii, au existat voci care au sustinut ca norma este lipsita sanctiuni. Afirmatia este gresita. Potrivit art. 5, alin. 2 din Ordonanta Guvernului (OG) nr. 82/1998 privind inregistrarea fiscala a platitorilor de impozite si taxe, astfel cum a fost modificata de OG nr. 93/2000, pentru sediile secundare ale persoanelor juridice (altele decat sucursale), cum ar fi reprezentante, agentii sau alte asemenea sedii (inclusiv puncte de lucru), platitorii de taxe si impozite nu au obligatia sa le declare in vederea inregistrarii fiscale, cu exceptia cazurilor prevazute de lege. Art. 30, alin. 5 din L 216/2001 constituie o asemenea exceptie, prin faptul ca instituie obligativitatea inregistrarii fiscale a punctelor de lucru stabile. Prin urmare, sanctiunea trebuie cautata in OG nr. 82/1998 si OG nr. 93/2000. Potrivit art. 12, alin. 1, lit. a din OG nr. 82/1998, nedepunerea declaratiei fiscale constituie contraventie care se sanctioneaza potrivit art. 13, astfel cum a fost modificat prin pct. 4 din OG nr. 93/2000, cu amenda de la 1.500.000 la 2.000.000 lei.
Dupa cum am afirmat, una dintre conditiile de baza pentru ca un punct de lucru sa fie considerat stabil este ca in cadrul acestui punct de lucru sa-si desfasoare activitatea minimum cinci angajati. Daca aceasta conditie nu este indeplinita, nu exista obligatia inregistrarii fiscale a punctului de lucru. De asemenea, nu exista aceasta obligatie nici in cazul in care angajarea este efectuata pe baza unor conventii civile de prestari servicii sau pentru cei angajati cu contract de munca pe perioada determinata in situatiile permise de lege. Norma este de stricta interpretare si nu poate fi extinsa prin analogie si la alte situatii: este vorba doar de angajati cu contract individual de munca pe perioada nedeterminata.
De asemenea, nu exista obligatia inregistrarii fiscale nici in situatia in care societatea comerciala isi deschide mai multe puncte de lucru in cadrul aceleiasi circumscriptii fiscale, in situatia in care fiecare astfel de punct de lucru luat in parte nu are minimum cinci angajati cu contract individual de munca pe perioada nedeterminata. Astfel, desi este posibil ca totalul angajatilor care isi desfasoara activitatea in cadrul acestor puncte de lucru, din cadrul aceleiasi circumscriptii fiscale, sa fie mai mare de cinci, legea nu prevede obligatia inregistrarii fiscale in aceasta situatie.
Se impune, in incheiere, o precizare legata de caracterul Legii nr. 216/2001. Se stie faptul ca orice lege a bugetului de stat (deci si L 216/2001) este temporara. Ea urmeaza sa iasa din vigoare la data adoptarii urmatoarei legi a bugetului de stat. In aceste conditii, este evident ca si dispozitiile art. 30, alin. 5 din L 216/2001 care impun obligatia inregistrarii fiscale a punctelor de lucru stabile urmeaza sa iasa din vigoare la adoptarea bugetului de stat pe anul urmator.    

Prevederi legale privind punctele de lucru stabile

Articolul 30, alin. 5 din Legea nr. 216/2000: „Platitorii de impozite si taxe care au organizate puncte de lucru stabile sunt obligati sa solicite inregistrarea fiscala a acestora ca platitori de impozit pe venituri din salarii, la organul fiscal in a carui raza teritoriala se afla punctul de lucru”.
Punctul 1 din Normele metodologice de aplicare a art. 30, alin. 4, 5, 6 si 7 din Legea nr. 216/2000: „In intelesul prezentelor norme metodologice, prin punct de lucru stabil se intelege un centru de activitate din structura unui agent economic cu personalitate juridica, cu minimum cinci angajati cu contract individual de munca pe perioada nedeterminata, care are un caracter fix sau permanent, cum ar fi un birou, un sediu secundar, o fabrica, un magazin, un atelier, o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extractie a resurselor naturale si altele asemenea”.
Articolul 12, alin. 1, lit. a din Ordonanta nr. 82/1998: „Constituie contraventie nedepunerea in termen a declaratiei de inregistrare”.