Patru salariati trebuie se sustina financiar zece asistati, adica pensionari si someri. Este vorba de patru salariati amarati care lucreaza cu o productivitate scazuta si care primesc un salariu de mizerie. Saracia salariatilor trebuie impartita cu cei care au ajuns la varsta cand nu mai pot munci sau care au fost mai putin norocosi si care, in aceste conditii, nu pot primi decat ajutoare pentru supravietuire. Este aceasta situatie o fatalitate? Este acesta singurul drum catre capitalismul prosp
Patru salariati trebuie se sustina financiar zece asistati, adica pensionari si someri. Este vorba de patru salariati amarati care lucreaza cu o productivitate scazuta si care primesc un salariu de mizerie. Saracia salariatilor trebuie impartita cu cei care au ajuns la varsta cand nu mai pot munci sau care au fost mai putin norocosi si care, in aceste conditii, nu pot primi decat ajutoare pentru supravietuire. Este aceasta situatie o fatalitate? Este acesta singurul drum catre capitalismul prosper? Cu siguranta, nu.
Pensionarea inainte de vreme a fost folosita ca un argument electoral. Si experimentul a reusit. Tinerii pensionari de la inceputul anilor 90 se simteau datori sa-i voteze pe cei care le-au permis sa-si incheie mai repede conturile cu niste intreprinderi care intrau in deriva. Efectul este cel resimtit astazi: avem cei mai tineri si cei mai multi pensionari pe cap de salariat.
La Ministerul Finantelor, unde se afla tabloul de bord al bugetului, se vede un singur lucru: s-a aprins becul rosu care semnalizeaza ca intrarile la buget sunt tot mai anemice, dar creste presiunea cererilor ca o oala cu apa clocotita. Remes incearca sa indese capacul pe cratita si nu reuseste decat sa se friga la degete.
Din pacate, toate guvernele care s-au succedat dupa 1990 au dus aceeasi politica stangista de impartire cu parcimonie a saraciei. Nimeni nu a parut preocupat de cresterea placintei sociale pentru ca atunci cand sporeste aceasta placinta, inevitabil, ajunge mai mult doar in farfuria unora. Intr-un mediu de afaceri toxic, asa cum a fost in ultimii ani, multe companii care pareau puternice au devenit anemice, iar libera initiativa, care aduce prosperitatea oricarei societati, a devenit tot mai mult un principiu golit de continut.
Consecinta: intreprinzatori vlaguiti care incearca sa mai scape cate un ban de aspiratorul lui Remes pentru a putea supravietui, salariati muncind in conditii proaste si platiti mizerabil, pensionari si someri aflati la limita supravietuirii. Peste toate acestea, un guvern ezitant care incearca sa-i impace si pe oficialii FMI, si pe salariatii care striga ca nu-si merita soarta. Patru saraci trebuie sa intretina zece nevoiasi: tabloul cu imaginea Romaniei la sfarsit de secol.